Unirea Alba Iulia – repere ale fotbalului albaiulian în perioada interbelică | Meciul din Cupa României, cu Venus București, din 1934, relatat în presa vremii

Anul trecut a fost organizată o extrem de interesantă expoziție de fotografii la Muzeul Principia din municipiul reședință al județului Alba având un subiect incitant: aniversarea a 95 de ani de existență a echipei fanion a orașului și anume Unirea Alba Iulia.

Evenimentul s-a bucurat de un succes evident, beneficiind, la vernisaj, de o prezență de mare calibru ce a adus în Cetatea Marii Uniri diverse personalități ale fotbalului nostru, în prim plan aflându-se Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal. Cu toate că organizatorii au expus în facsimil actul original de înființare al clubului de la 1924, dar și alte documente, din prezentările aferente evenimentului, precum și din diversele luările de cuvânt a lipsit însă o parte importantă, adică aceea care să ofere unele detalii lămuritoare asupra activității echipei Unirea Alba Iulia în perioada interbelică.

Cunoscându-i preocupările sale asupra sportului românesc interbelic, l-am rugat pe istoricul Marius Rotar de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, artizanul renașterii rugby-ului în orașul nostru prin CSU Rugby Alba Iulia, să ne ofere câteva detalii legate de aceste aspecte.

Iată răspunsul său: „Ceea ce ați remarcat, am observat și eu, iar explicația acestui fapt este aceea că nimeni, până acum, n-a fost interesat de o cercetare serioasă asupra fotbalului albaiulian în perioada interbelică. Subiectul este de un ridicat interes local, dat fiind faptul că tradiția reprezintă coloana vertebrală a unei grupări sportive. Ea trebuie cunoscută. Uitati-va doar la echipe englezești de fotbal, de pildă, unele având o istorie de aproape 150 de ani în spate. Acolo, a iubi o echipa sportivă reprezintă o tradiție perpetuată de generații și în familie. Cât privește întrebarea dumneavoastră pot să vă spun că echipa de fotbal Unirea Mihai Viteazul Alba Iulia a trăit o perioadă extrem de frumoasă în anii ‘30. Dar orice discuție pe acest subiect pornește de la realitatea istorică a orașului la 1930, conform recensământului Alba Iulia fiind un oraș mic totuși cu 12.282 de locuitori. Prin urmare, faptul că între 1934 și 1939 Unirea Mihai Viteazul a activat în Divizia B mi se pare o mare realizare. Calitatea fotbalului din Alba Iulia în epocă a făcut ca echipa locală să fie admisă în prima ediție a eșalonului secund a fotbalului nostru începând cu sezonul 1934/1935. La acea vreme liga a doua era compusă din 5 serii a câte 8 echipe, formația din Alba Iulia evoluând în seria a patra alături de echipe din Sibiu, Turda, Târgu Mureș, Târnăveni și Simeria, clasându-se în final pe locul 5. Primul meci al Unirii Mihai Viteazul Alba Iulia în această competiție a avut loc la 23 septembrie 1934, pe teren propriu, când s-a bifat și prima victorie împotriva Societății Sportive Sibiu cu scorul de 4-0, golurile fiind marcate de Deak Francisc, Rada, Deak Bandi de două ori. Cea mai mare performață a echipei albaiuliene a avut loc în ediția 1935-1936 a Diviziei B. A fost la un pas de a accede în turneul pentru baraj de promovarea în prima divizie, după ce în turul campionatului a încheiat pe prima poziție. O serie de înfrângeri neașteptate a făcut ca în final Unirea Mihai Viteazul să se claseze pe poziția secundă, seria fiind câștigată de IAR Brașov care a participat astfel, la turneu pentru barajul de promovare (fără succes însă). Din toamna anului 1936 formatul Diviziei B s-a modificat, fiind compus din doua serii a câte 13 echipe. Formația din Alba Iulia a evoluat în seria vestică alături de echipe din Craiova, Carei, Cluj, Oradea, Simeria, Târgu Mureș, Baia Mare, Timișoara, Petroșani, Satu Mare și Sibiu, clasându-se în final pe locul 9 din cele 13 echipe. În ediția 1937-1938 Unirea Mihai Viteazul a ocupat locul 10 din 12 echipe în aceiași serie a Diviziei B. Treptat, problemele financiare și-au spus cuvântul, echipa de fotbal a orașului fiind la o pas de a se retrage din campionat în 1939, de fapt, ultima ediție când Unirea a participat în al doilea eșalon al fotbalului nostru pentru perioada interbelică”, a explicat cunoscutul cercetător.

*Unirea Mihai Viteazul, în Divizia B, între anii 1934 și 1939

Conform datelor furnizate de Marius Rotar, în urma unui amănunțit studiu asupra documentelor din acele vremuri, cel mai important meci al echipei din Alba Iulia disputat în epocă a avut loc la 1 aprilie 1934 în cadrul turului al treilea al Cupei României la fotbal la București în compania echipiei Venus. Unirea Mihai Viteazul ajungea în această fază a competiției după ce învinsese Societatea Sportivă Sibiu (1-0) și CFR Simeria (6-0). Venus București era extrem o grupare puternică la acea oră, în acel an devenind, pentru prima dată, campioana României. Inițial partida trebuia să se desfășoare la Alba Iulia, însă oficialii Unirii au decis să joace la București. În prezentarea meciului Gazeta Sporturilor aprecia că echipa din Alba Iulia era necunoscută publicului bucureștean, dar constituia una dintre „cele mai bune formații din provincia Ardealului”, recomandată nu doar prin rezultatele din Cupa României, ci și prin faptul că reușise un meci egal, într-o partidă amicală, în acea primăvară cu titrata garnitură a Universității Cluj (1-1).

În ciuda acestui fapt, Unirea Alba Iulia a fost realmente zdrobită de Venus București cu scorul de 7-0 (3-0). Reprezentatul Gazetei Sporturilor (un anume Gh. T.) prezent la meci a fost, în atari condiții, necruțător cu echipa albaiuliană: „În istoria Ardealului și a Țării Românești, Alba Iulia este un oraș mare. Au avut loc încoronări, proclamări de independență etc. Ca valoare în fotbal însă, cetatea de odinioară a lui Mihai Viteazul (cel adevărat!) este modestă”. Astfel, Gh.T. căuta să explice prestația modestă a echiperilor albaiulieni, neputându-se însă să se abțină de la întrebuințarea ironiilor: „Despre <<Mihai Viteazul>> nu se pot înșirui decât circumstanțe atenuante. Au venit de pe drum. Drum lung până la București și, poate, erau obosiți. Au jucat în fața unui public necunoscut. Între noi fie vorba, suntem convinși că nici nu vor mai avea vreodată ocazia să facă cunoștiință mai amplă. Sunt lucruri care nu se întâmplă decât o dată în viață. Dar nu credem că acest public să fi constituit un mare impediment. Era, sărmanul atât de resemnat! Credem totuși că inconvenientul cel mai mare l-a furnizat adversarul. Ne-a făcut impresia că simpaticii cetățeni din Alba Iulia se găseau pentru prima dată în fața unei echipe serioase. Și erau nedumeriți. Nu știau cum vine chestia, cum începe și ce urmează”. Cu toate acestea Gh.T. remarca tenacitatea cu care jucătorii albaiulieni au luptat în această partidă și, mai ales, disciplina lor: „Au fost în meciul de sâmbătă câteva decizii ale faimosului și în alte dăți Ionescu-Țope (…) capabile să enerveze un <<team>> de englezi, supuși unui antrenament de trei zile cu bromură. Publicul și-a manifestat nemulțumirea. Mihai Viteazul nu”. Formația alinată de Unirea Mihai Viteazul în aceasta partidă a fost compusă din Fekete, Marian, Meșter, Ivanovici, Lenghel, Crișan, Iov, Marcu, Moldovan, Mărginean și Nimu.

„Un aspect fundamental al oricărei discuții despre fotbalul interbelic albaiulian îl constituie impactul acestuia ca audiență. Gazeta Sporturilor precizează uneori o prezență de 1000-1500 de spectatori la partide disputate pe teren propriu, ceea ce mi se pare absolut remarcabil raportat la numărul populației orașului în anii ‘30. Aceasta ar însemna astăzi o prezență de circa 10-12.000 de spectatori la meciuri din liga a doua, număr atins cu mare greutate de foarte puține formații ce activează inclusiv în Liga 1. Acest fapt demonstrează că fotbalul a fost foarte iubit în Alba Iulia. Eu sper ca pe viitor cineva să se apuce la modul serios să cerceteze acest subiect. O solicită nu doar faptul că Unirea Alba Iulia este echipa fanion a fotbalului din județ, ci, mai ales, tradiția, din păcate, foarte puțin cunoscută a acestui sport în oraș. Unirea Alba Iulia este cu mult mai mult decât echipa care a evoluat după anul 2000 în prima ligă de fotbal”, a mai afirmat Marius Rotar.

După evenimentele din 1989, gruparea “al-negrilor” a reușit să dispute o semifinală în Cupa României, cu Universitatea Craiova (0-4 și 3-0 pe “Cetate”, hat-trick Neluțu Popa în poarta lui Prunea) și a promovat în două rânduri în elita fotbalului românesc (2003 și 2009), adunând trei campionate pe prima scenă. Însă merită să se șteagă praful de pe vremurile fotbalul romantic de la începuturile activității clubului, când doar pasiunea conta și să regăsim, să scoatem la lumină, crâmpeie de istorie local.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---