Un om într-un picior n-are… handicap
Vreau să vă semnalez un caz social special şi anume un OM (a se citi fiinţă) cu un picior amputat care nu beneficiază de pensie de niciun fel – handicap, etc. Numele lui este Paul şi locuieşte în halta Săliştea în condiţii cum el însuşi le defineşte „de peşteră” adică fără curent electric, gaz, cu ferestre sparte, etc. Poate l-aţi văzut prin oraş stând rezemat în cârje şi aşteptând bunăvoinţa trecătorilor, ceea ce m-a impresionat. El nu cerşeşte efectiv cum se întâmplă în bineştiutele cazuri ale puradeilor care te agasează excesiv, ci primeşte de la semenii lui sume derizorii pentru care mulţumeşte cu urări sincere. Oprindu-mă de câteva ori de vorbă cu el l-am întrebat de curiozitate câţi bani face iar el mi-a zis că doar cât să aibă de mâncare şi poate de ţigări. Am plecat de fiecare dată cu sufletul greu „cotizând” şi eu cu o sumă derizorie, dar având obsesiva senzaţie că mă spăl pe mâini de responsabilitatea faţă de un semen al meu. Aprofundând discuţiile am aflat că este victima sistemului românesc. Neavând domiciliu stabil nu i s-a putut acorda pensia de handicap. Întreaga situaţie e o încrengătură greu de descâlcit în birocraţia românească. El are domiciliul în acte undeva prin Moldova. Clădirea din halta Săliştea aparţine de Regionala Braşov. De acolo i s-a spus că această clădire va fi vândută, deci el riscă să fie dat afară şi de acolo, deşi i s-a promis că i se va vinde lui cu 20-30 de milioane de lei vechi (deşi nu este o certitudine că se va întâmpla şi chiar şi aşa nu este o sumă accesibilă unui om fără venituri). Poate vă întrebaţi cum şi-a pierdut Paul piciorul: la tren. Culmea ironiei, victima şi călăul au ajuns vecini. L-am vizitat într-o zi ducându-i nişte haine. Bucurându-se enorm şi mirat că mă vede, am văzut mizeria în care trăieşte, frigul, şobolanii. Înainte de a judeca dacă ce mi-a relatat el este întrutotul veridic am pus umanitatea pe prim plan şi vă scriu în speranţa ca prin intermediul vostru să găsim o cale de a ajuta un om – căruia nu vreau să îi creez o aură de martir – sponsori, avocaţi care să îl ajute. Multe ar fi de spus dar şi mai multe de făcut, cu speranţa că v-am atras întrucâtva atenţia aştept o confirmare sau infirmare de la voi. Alex RAD
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Cultură Educație
Elevii Colegiului Militar din Alba Iulia, premiul I și II la concursul național ”Eroul meu de ieri și de azi”: Povești de viață impresionante așezate pe hârtie de Iulia Laza, Lucas Popescu și Raluca Ramf
Elevii Colegiului Militar din Alba Iulia, premiul I și II la concursul național ”Eroul meu de ieri și de azi”: Povești de viață impresionante așezate pe hârtie de Iulia Laza, Lucas Popescu și Raluca Ramf Poveștile din trecut ale veteranilor de război, ale prizonierilor sau ale celor deportați sunt povești de viață impresionante. Elevii colegiului […]
Secțiune Articole Similare
-
Opinii - Comentariiacum 23 de ore
Muntele Găina sau ”Muntele Dragostei” din Alba, unde are loc anual Târgul de fete, încărcat de legende și tradiție
-
Sportacum 2 zile
FOTO: Reunire la Metalurgistul Cugir, cu revenirile lui G. Goronea, S. Itu și M. Codrea
-
Opinii - Comentariiacum 3 zile
15 iulie: Ziua Mărcii Poștale Românești. Primele mărci poștale, tipărite în Moldova, în 1848
-
Opinii - Comentariiacum 3 zile
15 iulie, Ciurica, o altă zi a femeilor! Dacă îţi baţi bărbatul, îţi va merge bine tot anul
-
Opinii - Comentariiacum 4 zile
14 iulie: Ziua Transmisioniştilor Militari
-
Opinii - Comentariiacum 11 ore
18 iulie: Se stingea din viață Regina Maria, femeia care a influențat cel mai mult istoria României