Vreau să vă semnalez un caz social special şi anume un OM (a se citi fiinţă) cu un picior amputat care nu beneficiază de pensie de niciun fel – handicap, etc. Numele lui este Paul şi locuieşte în halta Săliştea în condiţii cum el însuşi le defineşte „de peşteră” adică fără curent electric, gaz, cu ferestre sparte, etc. Poate l-aţi văzut prin oraş stând rezemat în cârje şi aşteptând bunăvoinţa trecătorilor, ceea ce m-a impresionat. El nu cerşeşte efectiv cum se întâmplă în bineştiutele cazuri ale puradeilor care te agasează excesiv, ci primeşte de la semenii lui sume derizorii pentru care mulţumeşte cu urări sincere. Oprindu-mă de câteva ori de vorbă cu el l-am întrebat de curiozitate câţi bani face iar el mi-a zis că doar cât să aibă de mâncare şi poate de ţigări. Am plecat de fiecare dată cu sufletul greu „cotizând” şi eu cu o sumă derizorie, dar având obsesiva senzaţie că mă spăl pe mâini de responsabilitatea faţă de un semen al meu. Aprofundând discuţiile am aflat că este victima sistemului românesc. Neavând domiciliu stabil nu i s-a putut acorda pensia de handicap. Întreaga situaţie e o încrengătură greu de descâlcit în birocraţia românească. El are domiciliul în acte undeva prin Moldova. Clădirea din halta Săliştea aparţine de Regionala Braşov. De acolo i s-a spus că această clădire va fi vândută, deci el riscă să fie dat afară şi de acolo, deşi i s-a promis că i se va vinde lui cu 20-30 de milioane de lei vechi (deşi nu este o certitudine că se va întâmpla şi chiar şi aşa nu este o sumă accesibilă unui om fără venituri). Poate vă întrebaţi cum şi-a pierdut Paul piciorul: la tren. Culmea ironiei, victima şi călăul au ajuns vecini. L-am vizitat într-o zi ducându-i nişte haine. Bucurându-se enorm şi mirat că mă vede, am văzut mizeria în care trăieşte, frigul, şobolanii. Înainte de a judeca dacă ce mi-a relatat el este întrutotul veridic am pus umanitatea pe prim plan şi vă scriu în speranţa ca prin intermediul vostru să găsim o cale de a ajuta un om – căruia nu vreau să îi creez o aură de martir – sponsori, avocaţi care să îl ajute. Multe ar fi de spus dar şi mai multe de făcut, cu speranţa că v-am atras întrucâtva atenţia aştept o confirmare sau infirmare de la voi. Alex RAD
