Un investitor italian acuză

„Am fost înşelat de partenerul român, cu concursul instituţiilor statului din Alba iulia şi Turda!”

    Recent, la redacţia cotidianului nostru s-a prezentat un cetăţean italian extrem de revoltat, care îl acuză pe unul dintre partanerii săi de afaceri români de tulburare în posesie, furt calificat, fals şi uz de fals, cauzându-i astfel un prejudiciu material însemnat. Grav este că investitorul spoliat a ajuns la concluzia că el a devenit victima românului cu concursul… instituţiilor statului. Deşi nu avem calitatea de a ne pronunţa în favoarea sau în defavoarea uneia dintre cele două părţi, dacă lucrurile stau cu adevărat aşa cum ni le-a descris italianul (probând totul cu documente), atunci această afacere este, fără îndoială, de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Iată, pe scurt, cum s-a derulat „afacerea” căreia i-a căzut victimă investitorul străin. Biagio Maenza este un om de afaceri italian, care a venit în România în anul 2009 şi a pus, împreună cu un asociat, tot italian, bazele a două societăţi comerciale: SC Probuono Consulting SRL (consultanţă pentru afaceri şi management) şi SC Buono Meat Pig SRL (comerţ cu ridicata al animalelor vii). În cea dintâi, domnul Maenza este asociat unic şi administrator, iar pe cea de-a doua o reprezintă prin mandat de administrare. De atunci şi până în momentul de faţă investiţia celor doi asociaţi italieni a depăşit suma de 500.000 de euro, bani utilizaţi pentru reabilitarea unei ferme vechi, achiziţia de mărfuri, obţinerea autorizaţiilor etc. De asemenea, cei doi au creat câteva zeci de locuri de muncă, plătite decent, achitând lunar toate taxele şi impozitele către bugetul statului.
Primul hoţ- însuşi statul român, prin TVA!
Maenza şi asociatul său s-au apucat gospodăreşte de treabă, au stabilit legături cu furnizorii de furaje români, au achiziţionat diferite materiale de la producătorii români (deci a mai determinat şi profitul altora) şi s-au înscris într-o asociaţie a fermierilor şi producătorilor de carne (în cadrul căreia cotizează anual). Din păcate, ca şi alţi fermieri şi crescători de animale din ţară, au întâmpinat mari dificultăţi. Iată de ce: la un ciclu de creştere a animalelor de 3-4 luni, se plătea un TVA de aproximativ 320.000 de lei, dar din pricina restricţiilor impuse de UE pentru carnea de porc, valoarea TVA încasată era de abia 180.000 de lei. Astfel, în doi ani, nu s-a recuperat nici pe departe TVA-ul plătit, iar investiţia iniţială nu a fost recuperată nici măcar parţial… De fapt, crescătorii de animale ştiu mai bine cu ce se confruntă în relaţiile cu statul român şi cu fiscul, precum şi în ceea ce priveşte politica de subvenţii, drept dovadă numeroasele proteste publice declanşate de către asociaţiile profesionale ale acestora…
O firmă serioasă, dar… cu probleme la bancă
Lucrând la o fermă profesională, legea impunea valorificarea animalelor prin abatoare autorizate şi, prin urmare, Maenza a vizitat în anul 2009 mai multe unităţi de acest fel, printre care şi pe cel al SC Carmes Alba SRL, din Mesentea (Galda de Jos). La prima vedere acesta era foarte bine dotat şi avea o mare capacitate dar, din diferite surse bancare, italianul a aflat că societatea avea probleme cu biletele la ordin refuzate, aşa că a decis să vândă animalele (suine) la alte societăţi. A doua oară a vizitat abatorul Carmes la sfârşitul anului 2010, solicitând o ofertă de prestări servicii, dar nici de această dată relaţia nu s-a concretizat. La începutul anului 2011 s-a răspândit zvonul că abatorul respectiv şi-a sistat activitatea, iar Maenza a considerat că aceasta ar fi o oportunitate pentru a obţine un contract de colaborare avantajos. Iată cum descrie Biagio Maenza momentul respectiv, când l-a întâlnit pentru prima dată pe românul care avea să-l „execute” mai târziu, într-o manieră lipsită de scrupule: „În aceste circumstanţe l-am întâlnit pentru prima dată pe dl. Nicolae Cristea, asociat unic şi administrator al SC Carmes Alba SRL. După diverse întâlniri şi negocieri, am ajuns la un acord prin care urma să-mi fie cedate acţiunile societăţii în decurs de trei luni de zile şi pe care să le răscumpăr valoric în trei ani. În acest sens, s-a depus la Oficiul Registrului Comerţului Alba hotărârea asociatului unic Nicolae Cristea, în urma căreia să se înregistreze cesiunea a 25% din acţiuni şi adminisatrarea societăţii.
Luând la cunoştinţă despre toate acestea, Administraţia Financiară Alba s-a opus hotărârii pe motiv că exista un titlu executoriu de recuperare de la SC Carmes Alba SRL, a contravalorii unei investiţii SAPARD, care se ridica la suma de… 10.750.000 de lei.” Acest aspect a fost semnalat de presă la momentul respectiv şi poate fi dovedit de adresa ORC Alba, trimisă la sediul societăţii. Cu toate acestea, Maenza a acceptat să gestioneze activitatea firmei timp de 7 luni de zile, în baza unui contract de mandat, timp în care a investit un efectiv de cca 1.200 de capete de suine, a achitat cheltuielile curente, utilităţi, salarii, plata diverşilor furnizori etc.
Exclus cu forţa din societate, cu bunurile şi cu documentele confiscate!
În data de 23 septembrie 2009, într-o zi de vineri, în timp ce Maenza se afla în Polonia, Nicolae Cristea a hotărât să nu-i mai permită acestuia accesul în incinta abatorului. Căci, deh, cu ajutorul lui Maenza, momentul sensibil al insolvenţei (care a bătut de două ori la uşa societăţii) a fost îndepărtat temporar. Astfel, deşi exista în vigoare un contract de comodat, Cristea a blocat accesul şi s-a făcut stăpân pe toate documentele fiscale ale lui Maenza, inslusiv pe ştampilă, precum şi pe diferitele bunuri aflate acolo, printre care şi un efectiv de 430 de porci, unii vii iar alţii sacrificaţi, aflaţi în depozitele frigorifice ale abatorului.
Cum era firesc, italianul s-a prezentat luni, 26 septembrie, la Poliţia Galda, solicitând sprijin pentru recuperarea documentelor şi bunurilor, dar a fost refuzat: „Dacă nu au fost acte de violenţă, nu e de competenţa noastră!” Atunci s-a adresat Administraţiei Financiare Alba, deoarece actele şi ştampila erau extrem de importante, aşa că ar fi fost firesc să fie recuperate. Dar nici AFP nu avea „competenţă” şi i s-a recomandat să se adreseze Poliţiei Economice. La IPJ Alba, la Poliţia Economică, italianul zice că i s-a râs în nas, pur şi simplu: „Formulaţi o plângere şi vedem noi ce putem face…” Aşadar, autorităţile au jucat ping-pong cu investitorul străin, în loc să-i acorde sprijin pentru a-şi recupera documentele…
Justiţia, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!
În ultimă instanţă, prin intermediul avocatului, Maenza s-a adresat Judecătoriei Alba, cu o cerere de ordonanţă preşedenţială. Era în data de 29 septembrie. I s-a acordat primul termen în data de 12 octombrie, apoi încă unul în data de 19 octombrie, apoi altul în 26 octombrie, apoi altul în data de 2 noiembrie când, în sfârşit, i s-a admis cererea. Sentinţa, însă, a fost primită abia în data de… 24 noiembrie. Aceasta în pofida faptului că fusese depusă o cerere de motivare de urgenţă! Mai mult decât atât, în data de 30 septembrie, Maenza a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, pentru tulburare de posesie şi furt calificat, dar, deşi s-au depus numeroase adrese pentru a afla stadiul în care se află cercetările, nu s-a primit niciun răspuns până în zilele noastre!
Dar dacă instanţa a fost atât de lentă în cazul italianului, cu românul nu s-a procedat la fel. Căci acesta, în contradictoriu, în dimineaţa zilei de 3 octombrie 2011 a depus o plângere penală la Poliţia Economică din Câmpia Turzii, prin care îl acuza pe Maenza de furtul a 350 de capete de suine. Ei bine, în după amiaza ACELEIAŞI ZILE (!!!) la ferma societăţii italianului s-au prezentat doi poliţişti de la „Economic”, doi medici din cadrul DSV Cluj, doi membri ai Gărzii Financiare Cluj, precum şi un individ care s-a recomandat… şeful poliţiei din Cluj. Plus Nicolae Cristea, care dorea să „supervizeze” modul în care îşi fac datoria reprezentanţii autorităţilor. Culmea este că dintre aceştia numai medicii veterinari au prezentat un ordin de deplasare, şi tot numai ei şi inspectorii de la Garda Financiară au semnat în Registrul Unic de Control. Considerăm că, în acest caz, a fost comis un abuz.
Timp de o săptămână, Maenza a fost chemat şi chestionat de către poliţiştii din Câmpia Turzii, a prezentat o mulţime de documente şi, în cele din urmă, după ce a fost nevoie să vină inclusiv furnizorul din Olanda, pentru a depune declaraţie, dosarul a fost clasat. Dar, câteva zile mai târziu, scenariul a fost reluat de către… şeful Poliţiei Economice din Alba. Acuzat iarăşi, de aceeaşi faptă (deşi exista un dosar clasat!) Maenza a trebuit să ia de data asta, zilnic, calea Alba Iuliei, pentru alte declaraţii şi justificări. Aşadar, dacă în ceea ce-l priveşte pe Nicolae Cristea însăşi Justiţia s-a arătat blândă ca o mieluşică, în schimb, în cazul lui Maenza toate autorităţile s-au transformat în „lei paralei”. S-a procedat, prin urmare, în mod discriminatoriu şi abuziv, iar cineva va trebui să plătească pentru aceasta. Cu atât mai mult cu cât Biagio Maenza este hotărât să uzeze de toate căile de atac ce stau la îndemâna unui cetăţean european, inclusiv cele ce depăşesc graniţele ţării noastre, fiind gata să declanşeze şi un scandal mediatic în presa românească şi internaţională. Un scandal care numai bine nu ar face acum imaginii ţării noastre…
Încheiem deocamdată aici, cu precizarea că, între timp, suinele au dispărut, fiind comercializate. Ba chiar mai mult, Maenza îl acuză pe Cristea de faptul că a uzat de fals în cazul unui bilet la ordin, pe care l-a sustras din documentele lui Maenza, pe care le-a „confiscat”, odată cu ştampila şi cu alte bunuri. Dar asupra acestui aspect, care face obiectul unei încleştări în instanţă, vom reveni într-o ediţie viitoare!

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI