Un blăjean a făcut din miere o carte de vizită pentru „Mica Romă“ și pentru județul Alba

Un blăjean a făcut din miere o carte de vizită pentru „Mica Romă“ și pentru județul Alba.

Născut la Ocnișoara, o localitate situată la 8 kilometri de Blaj, Victor Mateș intră în galeria oamenilor de seamă din „Mica Romă“, fiind cel care a reușit să transforme aurul lichid, mierea, într-o carte de vizită pentru Blaj și România. De formație profesor de fizică, acesta a dezvoltat, în paralel cu cei 19 ani petrecuți la catedră, unul dintre cele mai puternice branduri din țară, astăzi Apidava, răspunzând pozitiv și profesionist unei serii de provocări. Povestea apicultorului care a început cu 20 de stupi pe numele lui și a ajuns să îndulcească întreaga lume, exportând numai în Japonia 400 de tone de miere în 2016, am aflat-o chiar de la domnia sa, la un ceai cu miere de salcâm.

”Când tăia bunicul un stup, era sărbătoare, cam ca la sacrificatul porcului”

Primii 5 ani din viață și-i petrece la Ocnișoara, unde intră de timpuriu în contact cu universul apicol. Aici revine în fiecare vacanță, la bunici, cel din partea mamei fiind apicultor, cu 20 stupi tradiționali, în coșniță de lemn. Își amintește cu plăcere de universul acela fermecat, în care mare bucurie era în casă când sacrifica moșul câte un stup pentru cei 8-10 nepoți care i se adunau în bătătură.

”Pe vremea aceea nu se extrăgea mierea, stupul natural își construia fagurii proprii, în interiorul coșniței, iar ca să îi scoți, trebuia, practic, să îl sacrifici. Se dădea cu sulf, albinele mureau, iar coșnița se curăța de toți fagurii cu miere, direct într-o covată, în aceeași covată în care se frământa și pâinea. De regulă, într-o zi, două îl dădeam gata. Așa era și expresia, «să tai un stup», ca la sacrificatul porcului. Doi, trei stupi, în fiecare an, în luna iunie, se sacrificau, în locul lor apărând 4-5 roi, care formau noua familie”, spune, nu fără nostalgie, Victor Mateș.

Tăiatul stupului era așadar un eveniment. În acea vreme, își amintește apicultorul, nu se întâmpla prea des să te găsești sătul în vreo zi. Oamenii mergeau la câmp, cu animalele la păscut, copiii primeau și ei câte o bucată de mămăligă pe care o îmbunătățeau cu ce mai găseau: mure, fragi, prune verzi, mere.

Îndepărtarea de sat, anii de școală și prima provocare care a readus apicultura în viața lui Victor Mateș

Odată cu mutarea familiei în Blaj și îndepărtarea de sat, accentul a căzut preponderent pe învățătură, Victor Mateș absolvind cursurile Liceului ”Iacob Mureșianu”, pentru ca mai apoi să urmeze Facultatea de Fizică din cadrul Universității “Babeș Bolyai” din Cluj – Napoca. Profesează vreme de 19 ani la catedra de fizică a Liceului Industrial din Blaj (1974-1993).

În armată întâlnește un coleg de grupă, Constantin Gorunescu, apicultor împreună cu tatăl său în București. O primă întâmplare cu șansă pentru tânărul blăjean. Menținând legătura cu el și după cele 6 luni de stagiu militar, au perfectat un soi de troc. Bucureșteanul primea de la prietenul din Ardeal vin, pâine, salam, trimițând la schimb miere, un kilogram, două, cinci. ”Au mers lucrurile așa o vreme până când, într-o zi, pe când mă aflam la ei în vizită, mi-a zis așa: «Îți fi voi, ardelenii, mai înceți, dar ar trebui să îți produci singur mierea!». Drept urmare, la plecare, mi-a urcat pe portbagajul mașinii o ladă completă, cu stup, cu albine și o carte groasă, câteva sute de pagini, «Manualul apicultorului»”.

Asta se întâmpla prin anul 1978, an în care Victor Mateș s-a apucat de citit și de aplicat noțiunile însușite pe stupul de elită pe care l-a primit, a luat legătura și cu un alt apicultor mai experimentat, din Blaj, Rus Petre, care avea 100-150 de familii de albine și de la care a primit răspunsuri la toate întrebările ivite pe parcurs, pentru că teoria este una, practica, alta. ”Am colaborat cu el mulți ani, acum colaborez foarte bine cu fiul lui, care a preluat stupina, legătura fiind una continuă”, spune apicultorul nostru.

Trecerea în liga profesionistă: dintr-un garaj de apicultor, pe rafturile magazinelor din Târgu Mureș și Cluj-Napoca

În câțiva ani, apicultorul nostru a ajuns să stăpânească peste 20 de stupi în grădina de pe dealurile Tiurului, suficienți pentru a-i oferi o activitate care să îl rupă de atmosfera de la catedră și să îl scoată din viața monotonă de apartament. Extracția mierii a fost și ea perpetuată ca eveniment de familie. ”După revoluție, aveam în cap multe idei de privatizare și, sfătuit de același prieten din București care, între timp, își făcuse o firmă de import-export, am încercat și eu, vorba lui, «poate poți să faci și tu ceva».

Dar nu puteam să fac același tip de activitate în Blaj ca în București. M-am tot gândit și am decis că ar fi bine să mă apuc de ambalat miere, fiindcă văzusem că în străinătate, în magazinele alimentare, exista un raion special pentru miere”, își amintește Victor Mateș. Or, la începutul anilor `90, în România nu se văzuse așa ceva.

Începe așadar procedurile de ambalare în condiții manuale, într-un garaj, la un apicultor acasă, Ciufudean Constantin, cu ajutorul căruia înființează prima societate: SNC Prodescu și Mateș (care devine APIS PROD în anul 1992, redenumită ulterior APIDAVA). Prima formă de organizare privată prin care borcane umplute cu miere, cu capace de metal și etichete bătute la mașină, au ajuns în magazinele din Târgu Mureș și Cluj – Napoca.

”Duceam câte o lădiță de lemn, cu 35 de borcane, la 2-3 săptămâni, în funcție de cum se vindea. Atunci a început dialogul cu magazinele, cu rugămintea să facă un raion separat. Unii o puneau cu dulcețurile și gemurile, alții cu margarina”, precizează sursa noastră.

Primul furnizor de miere îmbuteliată pe rețeaua Metro și înregistrarea mierii ”Roua Florilor”, probabil prima marcă înregistrată de miere din România

Abia mai târziu, în 1996, a beneficiat mierea de tratament preferențial, să spunem, odată cu deschiderea primului magazin Metro din România, unde, ce credeți, responsabilul de achiziții era o domnișoară din Blaj, Mărculeț Gabriela, care absolvise ASE-ul din București și care l-a contactat pe blăjeanul Victor Mateș pentru o ofertă de preț și pentru a stabili o colaborare.

Așa a ajuns acesta să fie, practic, primul furnizor de miere îmbuteliată al Metro. Un pas uriaș, care a venit cu raionul bine delimitat pentru miere, dar și noi condiții: de etichetare, de prezentare, de ambalare: ”Am trecut atunci la prima etichetă colorată, în trei culori și cu numele «Roua Florilor», pe care îl foloseam încă din 1992, dar pe care l-am înregistrat, ca marcă, cu această ocazie”.

Din cunoștințele noastre, aceasta este și prima marcă înregistrată de miere din România, cu siguranță cea mai longevivă. Totuși, mierea în acei ani nu era un produs nici de primă necesitate, nici la modă, ciocolata de import, Coca-Cola și alte produse frumos ambalate făcând concurență acerbă. Mai mult, își amintește Victor Mateș, era chiar un produs compromis de apariția pe piață a unui amestec furnizat de Cooperația Românească, care îmbutelia miere la Sibiu (IOM COOP). Unul dintre cei doi exportatori de miere din România, alături de ACA (Asociația de crescători de albine), IOM COOP administra și magazinele cooperației în care a introdus mierea artificială. Aceasta era un amestec de miere naturală cu sirop de glucoză, mai ieftin, și care a născut un mit nefast, cum că mierea nu există la raft în formă 100% naturală.

”Conform legislației, pe o etichetă, cuvântul miere se poate pune numai și numai dacă produsul este în integralitatea lui miere de albine. Cred că și astăzi există pe piață un produs care combină mierea cu altceva, dar care vrea să treacă drept miere 100% și a găsit o cale de a ocoli legea, afișând pe etichetă englezescul Honey și încă ceva. Or în legislația noastră nu se vorbește în limbi străine și, ce e drept, produsul conține totuși și vreo 3% miere. Nu e otrăvitor, dar nu e miere, este un îndulcitor!”, atrage atenția Victor Mateș.

Primul export și parteneriatele cu străinătatea.

Mierea de salcâm din România, etalon în Japonia După intrarea pe o rețea puternică de desfacere, următorul salt pentru afacerea cu miere a blăjeanului Victor Mateș a fost primul export. Acesta a fost realizat în Italia, în anul 1998, unde a trimis miere de salcâm la butoi. Odată deschisă calea exportului, o livrare importantă s-a făcut către Japonia. Niponii au venit în România în căutarea unui furnizor de miere și, la recomandarea familiei Cristinei Mateescu, aceștia au ajuns la Blaj. Parteneriatul acestora cu Victor Mateș durează deja de 15 ani. ”Japonia este cel mai important partener al nostru la export, ca volum și ca valoare.

Numai de anul trecut cantitatea exportată a crescut cu 30%. Dacă la nivelul începutului de ani 2000, de la noi plecau 40-50 de tone de miere, anul trecut s-au exportat 400 de tone, iar anul acesta cred că vom ajunge la 600 de tone”, spune patronul Apidava. Japonia promovează mierea de salcâm furnizată de români ca fiind cea mai bună de pe piața lor. Asta în condițiile în care sunt foarte pretențioși și restrictivi. În fiecare an vin în vizită la Blaj și aleg împreună cu furnizorul mierea preferată.

Cea de salcâm, de proveniență românească, apare în fruntea sortimentului de la ei, deși în Japonia intră miere și din alte țări, mai ales din Ungaria. Un contracandidat serios, dat fiind că de mulți ani aceștia figurează printre cei mai mari producători de miere din Europa. Blăjenii de la Apidava apar până și în pliantele publicitare din Japonia, în diverse ipostaze de lucru, dar și pe clipuri video difuzate de televiziunile lor. ”Partenerii noștri sunt cea mai mare firmă din domeniul mierii de la ei și vorbim despre o țară cu 130 de milioane de locuitori. Importă din toată lumea: Mexic, Noua Zeelandă, dar mierea de salcâm o iau exclusiv de la noi”, recunoaşte Victor Mateș.

”Sărbătoarea Mierii” – un eveniment născut la sugestia partenerilor din Olanda, devenit acum tradiție

Printr-un parteneriat de 10 ani cu Olanda, Apidava a beneficiat de o retehnologizare masivă, dar a primit și o nouă provocare. ”Sărbătoarea Mierii”, târgul de profil ce împlinește în acest weekend 10 ani de la prima ediție, a început la sugestia partenerilor olandezi: ”După ce am susținut și sponsorizat anterior diverse târguri prin țară: Făget, București, la insistențele acestor parteneri, am luat și această variantă în considerare. De altfel, prima ediție a avut loc la Alba Iulia, capitală de județ. Aici am găsit sprijinul Consiliului Județean Alba și al Primăriei Alba Iulia, care mi-au facilitat unele condiții. După succesul înregistrat, anul următor, ne-am mutat la Blaj, unde edilul m-a asigurat de tot sprijinul. În această formulă, cu sprijinul Consiliului Județean Alba și al administrației blăjene am continuat ediție după ediție.

Târgul de la Blaj este singurul din România care, an de an, s-a bucurat de o participare internațională atât de numeroasă. Apicultori și reprezentanți ai firmelor de profil din Turcia, Polonia, Grecia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Germania, Spania, Italia, Franța, Marea Britanie, Japonia, China, Pakistan, vin în „Mica Romă“. Aceasta devine un incubator de afaceri, atât pentru producătorii români și firmele de procesare de la noi, cât și pentru cele străine. Ministerul Agriculturii a participat an de an, reprezentanții acestuia prezentând proiectele din domeniu apicol derulate la nivel național. La ediția aniversară din acest an, Victor Mateș reușește să-l aducă la Blaj pe președintele Federației Internaționale a Asociațiilor de Apicultori (APIMONDIA), Philip McCabe (Irlanda), o premieră absolută pentru târgurile de profil din România. ”Asociația aceasta internațională își alege președintele o dată la patru ani și din doi în doi ține câte un congres și o expoziție internațională în diferite orașe din lume, care candidează la organizarea acestei expoziții.

Anul acesta va fi la Istanbul, acum doi ani a fost în Coreea de Sud, la Seul. Președintele în exercițiu vine acum la Blaj, pentru că a înțeles importanța acestui eveniment, cu participarea internațională numeroasă, o ocazie pentru a face lobby și pentru viitoarea expoziție de la Istanbul”, spune Victor Mateș. Povestea de succes a blăjeanului Victor Mateș este, iată, răspunsul serios și aplicat la o serie de impulsuri din exterior. Datorită şi lui, Blajul și România ocupă astăzi un loc onorant pe harta lumii. Și ce carte de vizită poate fi mai bună decât mierea, cel mai sănătos produs dulce, 100% natural, aliment medicament, ce nu expiră niciodată?

[nggallery id=5079]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI