UDMR îşi face ţară

La Oradea, toţi cei cinci şefi ai partidelor parlamentare au lăudat, curtat şi aplaudat de zor o Uniune al cărei scop declarat e acordarea autonomiei unei bucăţi din România. Preşedinţii PDL, PSD, PNL, UNPR şi PC nici nu prea au ce să facă. UDMR e singurul punct fix al politicii româneşti. Cu acest partid ce funcţionează pe criterii etnice răstorni oricând tot universul de pe Dâmboviţa, care gravitează numai în jurul funcţiei de premier. Nici UDMR nu prea mai are ce să facă. Aşa cum frumos s-a exprimat Markó Béla, în afară de autonomie s-a obţinut absolut totul, în special după adoptarea Legii Educaţiei prin care româna se predă ca o limbă străină prin Harghita şi Covasna. Dar Laszlo Tokes n-are de ce să fie supărat. Kelemen Hunor, Bela men care a preluat conducerea partidului, lucrează deja la asta. Următorul pas e Statutul Minorităţilor Naţionale, ce va fi adoptat până la sfârşitul lui 2011, cel puţin aşa prevede protocolul de cooperare cu PDL. Aici nu mai e vorba de discuţii filozofice, culturale, despre steaguri, plăcuţe şi nume de străzi. Poate că cei din Sfântu Gheorghe au tot dreptul să schimbe numele străzii „Horea, Cloşca şi Crişan” în „Dealul Attila” dacă asta nu-i afectează direct pe vecinii români. Dar Statutul e altceva, proiectul merge atât de departe cu lupta împotriva discriminării minorităţilor încât depăşeşte şi discriminarea pozitivă şi ajunge direct la discriminarea românilor majoritari care sunt minoritari în anumite zone. Un exemplu e reforma în învăţământ, care închide şcolile ce n-au un anumit număr de elevi. Asta nu e valabil pentru grupele, clasele sau şcolile minorităţilor care pot funcţiona şi sub efectivul legal de elevi. Efectul: o şcoală cu 100 de elevi români din Harghita se închide automat, o şcoală din acelaşi judeţ cu 100 de elevi maghiari funcţionează cu subvenţii de la buget. La fel, un alt articol prevede clar că directorii şi adjuncţii directorilor din şcolile minorităţilor trebuie să aparţină minorităţilor. Cum ar veni, un român care ştie perfect maghiara nu are dreptul, prin lege, să participe la un concurs pentru ocuparea acelui post. Dar românul nu e discriminat, doar are ghinion că trăieşte în România. În plus, înfiinţarea sau desfiinţarea de unităţi şcolare nu mai e doar treaba Ministerului Educaţiei sau a comunităţii respective, ci şi a unui Consiliu Naţional al Autonomiei Culturale a minorităţii naţionale, al cărui aviz e obligatoriu. Totuşi, mai tare e dibacele articol 14, paragraful 2. „Sunt interzise măsurile normative sau administrative care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni…” Ce măsuri să mai ia săracul stat român? E corect, sună european, spunem prin lege că interzicem deportările în masă. Dar, dacă Ministerul Apărării ar vrea să mute garnizoana unui regiment din Moldova pe Mureş, că aşa îi cere NATO, nu poate. Ar modifica componenţa etnică a regiunii.
În final, după Statut, mai trebuie şi o lege de dezvoltare a regiunilor economice. Ţinutul Secuiesc există, a spus-o Kelemen Hunor, îi mai trebuie o titulatură oficială. După aceea, la al unşpelea congres, politicienii români vor fi invitaţi la Nagyvárad.
Marius Niţu, redactor şef adjunct al ziarului Gândul

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI