Teorie cu carul, experienţă cu paharul!

    Asumarea rolului de critic în societate este, de cele mai multe ori, ingrată şi poate provoca multe neplăceri celui care nu face parte din sistem. În cele mai multe cazuri, ziariştii îmbracă uniforma condamnatului ce sfârşeşte prin lapidare, pentru că farisei au fost, sunt şi vor mai fi…
Se pare că anul 2011 a fost ales să ne arate cât de prost merg treburile în învăţământul românesc. Numai iminentul dezastru care ne paşte a făcut ca acest domeniu de o importanţă vitală pentru societatea în care trăim să intre în atenţia tuturor, mai puţin a celor care-i hotărăsc destinul. După dezastrul din vară de la bacalaureat, a venit rândul învăţământului superior să ne arate ce poate. Nu vom analiza toate specialităţile pentru că ne-ar lua prea mult timp, ci ne vom opri doar la pregătirea magistraţilor, pe seama cărora se poartă discuţii interminabile. În această toamnă au avut loc examene de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi cel de admitere în profesia de avocat stagiar. Rezultatele? Cam ca la bacalaureat. Din  judeţul Alba, din 50 de candidaţi înscrişi au reuşit să promoveze examenul doar 4, la INM şi din 33 de aspiranţi la intrarea în barou, au fost admişi doar 3!
În urma acestor rezultate se nasc tot felul de controverse. Toată lumea îşi dă cu presupusul. Toţi încearcă să arunce vina pe alţii. Cei mai mulţi spun că elevii, respectiv studenţii sunt în culpă, pentru că nu au învăţat suficient. Alţii îi arată cu degetul pe profesori. Puţini sunt cei care găsesc hiba în sistem. Dar şi aceştia din urmă o spun cu jumătate de gură. Nimeni nu prea are curajul să pună degetul pe rană şi să spună că în facultate se studiază teoria, iar la examenul de intrare în profesie se pune accentul pe problemele practice.
Profesorii, cei care-şi fac meseria cu pasiune, conştienţi de menirea lor, recunosc şi ei că ar trebui introduse în programă şi studiile de caz. Că ar fi normal ca viitorii magistraţi să poată face stadii de practică în timpul facultăţii. Dar marea problemă aici apare. Unde ar putea studenţii să facă practică, din moment ce la angajare se cer câţiva ani  buni de experienţă? Unde gândesc angajatorii să afle oameni cu vechime în muncă? Poate că ar trebui să deschidă cineva o firmă pentru căpătat experienţă, care să-i pună pe studenţi, şi de ce nu, pe absolvenţi să facă practică, să înveţe să muncească. Aici ar trebui să intervină statul cu subvenţii şi facilităţi. Adică să deschidă punga şi să scoată bani, nu numai să o umple. Vise, vise…
Revenind la problema de la început, trebuie să precizăm că dezastrul de la cele două examene de admitere nu este unul local, specific Albei, ci un fenomen naţional. Peste tot în ţară candidaţii au primit note mici şi foarte mulţi au fost respinşi. Avocaţii cu experienţă au încercat să explice notele proaste prin faptul că a fost primul examen care s-a dat după sistemul admiterii în magistratură. O „eschivă” ca la box! „O mână spală pe cealaltă şi amândouă obrazul”…
Ar fi fost interesant ca la acest controversat recensământ să fi fost chestionată populaţia cu privire la ce domeniu a studiat în facultate şi ce lucrează în momentul de faţă. Aşa ar fi aflat cei care ne conduc de două decenii, că există absolvenţi de istorie care vând automobile, telefoane mobile sau articole sportive, că există absolvenţi de administraţie publică, ce după ani de facultate au ajuns pe post de secretară ori agent de vânzări. Se pare că cei care alcătuiesc programele şcolare sunt rupţi complet de realitate şi nu realizează că, de cele mai multe ori, este mai important să-i înveţi pe elevi/studenţi unde şi cum să caute informaţia, decât să le torni teorii cu pâlnia în cap!
Sistemul este bolnav şi trebuie urgent dus la medic. Oare la care? La cel pe care nemţii şi francezii l-au angajat fără să-i ceară ani de vechime, ci pur şi simplu pentru ceea ce ştie?
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI