Surpriză

Demult un prim ministru al României nu a mai avut o ieşire de frondă faţă de partidul sau coaliţia de partide care i-a oferit şansa de a-şi arăta talentele administrative diriguind destinele naţiei. Cel puţin nu una foarte evidentă. Dacă au fost nemulţumiri, frecuşuri, ele s-au manageriat departe de ochii presei. Atât de demult încât nici nu-mi amintesc, de fapt, un asemenea incident. Poate şi pentru că, în general, premierii au fost concomitent şi preşedinţii principalelor partide care i-au susţinut – Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, sau au avut pe lângă funcţia administrativă şi importante funcţii politice. Adică nu au fost nişte tehnocraţi apolitici.
Ieri primul ministru Mihai Răzvan Ungureanu a produs surpriza: a părăsit şedinţa Coaliţiei, iritat, după unii chiar nervos din pricina „presiunilor politice”. Supărarea i-a fost provocată premierului de insistenţa cu care liderii partidelor de la Putere i-au cerut alocarea unor fonduri suplimentare pentru primăriile din colegiile electorale unde sunt parlamentari din rândul partidelor Coaliţiei. Se pare că pe lista de finanţare se aflau, după un model patentat în 2009 şi o droaie de biserici. Premierul tergiversează deja de vreo două săptămâni adoptarea unei hotărâri de guvern care să îndeplinească dorinţa parlamentarilor Puterii. Tergiversarea asta şi probabil faptul că nici la întâlnirea de ieri a Coaliţiei nu s-a arătat mai maleabil a detonat nemulţumirea liderilor Coaliţiei care se pare că au condiţionat de aceste alocări financiare susţinerea prin vot, în Parlament, a iniţiativelor legislative venite de la Guvern. Bătălia electorală întunecă orice gând onest privind stoparea hemoragiei banilor publici. Fără îndoială că există investiţii care trebuie finanţate, dar am văzut până acum că multe dintre alocările cu iz electoral nu sunt din categoria celor care produc rezultate palpabile pentru binele comunităţilor. Despre eventualitatea unor alocări financiare „pe sprânceană” avertizau deja liderii Opoziţiei. Poate că acesta este motivul pentru care Mihai Răzvan Ungureanu a decis să ţină piept solicitărilor electorale. Vrea pur şi simplu să arate că nu este un premier de paie, aşa cum mulţi au susţinut la numirea sa în funcţie. Se pare că premierul se ţine atât de tare încât a ameninţat chiar cu demisia. Tăria lui poate fi explicată şi prin simpatia pe care i-o arată unul dintre liderii USL, Victor Ponta.
Nu putem spune că Mihai Răzvan Ungureanu este un tehnocrat autentic. El nu este un apolitic în adevăratul sens al cuvântului. Membru al Partidului Naţional Liberal, Mihai Răzvan Ungureanu s-a autosuspendat din acest partid când a fost numit în fruntea Serviciului de Informaţii Externe, dar o demisie nu există. În schimb există în opinia publică şi chiar în rândul unor comentatori convingerea că deteriorarea vieţii politice, la care au contribuit toate partidele în cele peste două decenii de democraţie originală, poate fi depăşită în ceea ce priveşte rezultatele asupra celor guvernaţi cu ajutorul unui premier tehnocrat şi apolitic, imun la influenţele formaţiunilor politice vinovate de marasmul în care am ajuns. Teoretic cercul se închide. Practic lucrurile nu stau chiar aşa. Am mai avut premieri tehnocraţi, dar mandatele lor au fost scurte şi au avut ca obiectiv principal pregătirea alegerilor. Ele nu au avut o influenţă durabilă asupra evoluţiei societăţii. Nici nu aveau cum în lipsa susţinerii politice. Iar partidele româneşti nu au ajuns la acel nivel de maturitate în care să pună binele comun, interesul naţional, mai presus de interesele de grup. Am vrea noi! Cum şi cât de curând se va sfârşi accesul de independenţă al lui Mihai Răzvan Ungureanu vom vedea. Rămâne însă de consemnat surpriza provocată de el.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI