Sunt apă minerală… de lângă drum

În sfârşit! A venit timpul ca un român să aprecieze starea de fapt a geografiei României; să recunoască un lucru senzaţional:
ţara noastră trebuie vizitată din elicopter. Din el se văd munţii împăduriţi, dealurile, dar, mai apoi şi apa minerală care curge pe marginea drumurilor şi nimeni n-a băgat de seamă, în schimb se vinde cu sume uriaşe în restaurante, alimentare, supermarketuri. Cu alte cuvinte în ţara noastră, la ea acasă, este risipă, indiferenţă pentru bogăţiile semnificative. Cu alte cuvinte praful şi pulberea să se aleagă de toate! De vină? Lipsa asfaltărilor, şoselelor, autostrăzilor, în care de-a lungul celor 20 de ani s-au pompat sume uriaşe, dar nu se vede nimic, pentru că s-a furat clientelar, s-a lucrat de mântuială, de floare la ureche, de floarea lelii. Timp în care toate aceste găuri în bugetul statului, s-au întors cu neruşinare pe cupoanele pensionarilor răvăşiţi de boli, foame, minciuni, răvăşiţi de promisiuni, marginalizaţi, împinşi prin disperare şi spitale să dispară neştiuţi de nimeni. Ce „minunat” a spus şeful statului: „Apa minerală curge pe marginea drumurilor, a şanţurilor”. Tot aşa se scurge şi viaţa prensionarilor, de pe-o zi pe alta, dintr-un guvern în altul, viaţă căreia i se dă cu piciorul, i se pune pumnul în gât, i se taie lumina speranţei. „Sunt măr de lângă drum şi fără gard / La mine-n ramuri poame roşii ard /” zicea Mihai Beniuc, transilvăneanul născut în orăşelul Sebiş, judeţul Arad. Din acest măr poţi lua cât vrei că n-ai să dai la nimeni socoteală. Ce adevăr cumplit! Din ţara mea s-a luat cu nemiluita, s-a furat aproape tot ce s-a putut fura şi nimeni nu a dat nimănui socoteală, mai ales haita de străini ce ne-a inundat după 1989 cu un dolar în buzunar, căreia i s-a permis totul. Trebuia cu orice preţ să înstrăinăm totul, să rămânem doar în pijama, fără cer deasupra capului. Pentru că, şi azi cu toată moralitatea suferindă a premierului, nu se dă socoteală. Mii de dosare iau drumul judecăţii, fel de fel de şefi, comandanţi iau drumul celor 29 de zile şi apoi încet, încet totul se uită, se şterge cu  buretele, pentru că a da socoteală astăzi înseamnă a intra în groapa cu lei de unde nu mai scapi. Trăim povestea lui „cui pe cui se scoate”. Români, vă implorăm, scoateţi-vă capul de sub pernă, scuturaţi-vă de trândăvie, ifose, nemuncă şi priviţi în ochi Ţara, casa părintească, propriul pământ care a fost al părinţilor noştri şi convingeţi-vă singuri cât de multă socoteală trebuie să daţi, fără care ziua noastră de mâine poate fi tot mai tulbure, mai secătuită, fără aripi şi răsărit de soare. Luaţi apa minerală de pe drumuri, pădurile secătuite, tăiate fără milă, luaţi piatra, lemnul, minele şi vedeţi cât de otrăvite sunt şi întrebaţi-vă cum de s-a ajuns aici, ce trebuie făcut cât mai repede. Daţi-vă vouă înşivă socoteală dacă altora nu le pasă. Reobişnuiţi-vă să readunaţi în palme tot ce-a mai rămas din bogăţiile sale şi faceţi din ele corolă de minuni. Un copil – Cipariu, de un an, a mâncat mercur de pe coclaurile unei foste uzini chimice, faima Europei, cândva, şi azi, nu mai dă nimeni socoteală. Aşa că cereţi guvernanţilor, parlamentarilor, cotrocenizaţilor să se dea socoteală. Altfel vom pieri. Vom deveni ai nimănui. S-a vândut pe nimic totul, pentru a scăpa de râu şi ram, pentru a primi şpagă şi ne-am trezit în faţa deşertăciunii. Cereţi socoteală pentru iadul rămas. Trec prin Turda şi văd moartea cum îmi face cu mâna. A venit un arab, a dat trei sute de mii de euro pentru uzina cunoscută în toată lumea, a dezmembrat-o, a vândut-o la fier vechi, s-a îmbogăţit şi a plecat. Pentru că nu s-a dat socoteală nimănui. Vedeţi, înţelepciunea şefului statului spusă surâzând, mai în glumă mai în serios, este, de fapt, o chemare la a da socoteală. Începeţi cu „apa minerală” care de la intrare se împute. Salvaţi-i rădăcinile benefice. Ea suntem noi.
Ion MĂRGINEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News