Stresaţi de Oltchim

Din tot ce spune Dan Diaconescu în ultimele zile, eu am decelat doar un adevăr: suntem stresaţi de Oltchim. De fapt el spune mai mult – întreaga planetă este stresată de Oltchim. Restul vorbelor sale au doar rolul de a prelungi spectacolul de prost gust dar de şi mai proastă afacere (cel puţin din perspectiva angajaţilor şi a noastră în general) pe care-l reprezintă privatizarea combinatului vâlcean pentru încă vreo cinci zile, până când expiră termenul de zece zile de la data la care a fost declarat câştigătorul licitaţiei, pe care îl are de a plăti acţiunile cumpărate. Ahtiate după rating, mizând pe principiul pe care Dan Diaconescu şi-a construit OTV-ul şi celebritatea, anume absurdul, toate televiziunile de ştiri transmit şi comentează non-stop fiecare mişcare a simplului ziarist din Caracal care vrea să salveze Oltchimul, după cum însuşi se caracterizeză cu o modestie care nu se potriveşte cu Bentley-ul, avionul particular şi vilele din locuri despre care românii de rând au auzit doar de la alţii şi pe care le consideră mult prea îndepărtate… de buzunarul lor. Monoton, DD şi-a declamat tirada, un adevărat panegiric la adresa guvernului Ponta acuzat de piedicile puse în calea salvării Oltchim, acuzat de interese obscure, ba chiar de toate relele pământului.
Aşa cum apreciam cu puţin timp în urmă DD exploatează până la ultima secundă notorietatea gratuită care i se creează. Sau poate nu chiar gratuită, ci doar la un preţ mult mai mic decât dacă ar fi fost să plătească apariţii pe toate canalele media pe care este acum prezent vorbind mult şi găunos. Dacă pierde privatizarea, şi aşa se pare, el va pierde şi garanţia de 130.000 de euro. Aşteptat cu interes la aeroport, DD nu a răspuns unei întrebări pe care în diferite forme i-au adresat-o toţi ziariştii: Banii, banii îi aveţi? Desigur că a lăsat să se înţeleagă că-i are şi că doar refuzul guvernului de a se conforma condiţiilor puse de el, care, cum însuşi se autointitulează, este un investitor strategic, stau în calea fericirii naţiei. Şi atunci care este scopul deplasărilor externe, ale vizitelor din Germania, Franţa, Italia şi cine ştie pe unde-o mai fi fost şi se mai duce? Ambiguu cum îi este felul ba a declarat că banii îi are, ba că a plecat în căutarea lor. Noi şi guvernul ce să mai credem? Nu ştiu ce să creadă guvernul, mai ales că are la dispoziţie informaţii mai bune şi mai multe decât cele cu care lucrăm noi, dar ştiu că eu şi ca mine mulţi alţii, cred că guvernul Ponta nu este străin de acest eşec care nu doar lasă nişte oameni într-o situaţie economică incertă ca să nu zic infernală, ci şi aruncă asupra României şi a actului de guvernare care se petrece pe malurile Dâmboviţei o mare neîncredere. Explicaţia guvernamentală cu iz de scuză, anume că procedura de privatizare şi consultantul au fost alese, demarate încă de guvernarea trecută nu stă în picioare. Între momentul instalării noului guvern şi momentul publicării anunţului de privatizare a Oltchim au trecut aproape trei luni, timp în care miniştrii Uniunii Social Liberale, care ne asigurau din Opoziţie că au gândit totul şi au la îndemână toate soluţiile la toate problemele, puteau să verifice ce făcea consultantul. Să-i spună să schimbe lucrurile pe care acum le acuză ca fiind aiurea… Dar n-au fă­cut nimic. Ce anume i-a împiedicat? Poate prea marea concentrare asupra referendumului şi modificarea prin ordonanţă de urgenţă a atribuţiilor Curţii Constituţionale, ori subor­do­narea către Parlament a unor insti­tuţii importante în actul guverna­mental cum este Monitorul Oficial al României? Mai multă guvernare şi mai puţină politică n-ar strica, dar nu cred că o să vedem asta pentru că prea se apropie alegerile generale!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI