Start în bătălia democrat-liberală

Într-o cascadă de conferinţe de presă, ieri au fost lansate oficial candidaturile pentru funcţia de preşedinte al Partidului Democrat Liberal. Cursa pentru şefia PDL a tulburat temeinic apele într-un partid care se mândreşte cu democraţia vieţii sale interne. Or, o astfel de tulburare, dar mai ales presiunile care s-au făcut pentru „sucirea” unor preşedinţi de organizaţi judeţene sau parlamentari, numai a democraţie nu seamănă. Tocmai pentru corectarea percepţiei
s-a ajuns la situaţia ca toţi candidaţii să-şi depună candidaturile în aceeaşi zi. Dar oare pe cine păcălesc ei? Lupta dintre Emil Boc şi Vasile Blaga a depăşit încă de la început graniţele partidului devenind un subiect de dezbatere publică, ba chiar stârnind pasiuni, în ciuda lehamitei cu care privesc românii tot ce se petrece în viaţa politică. Asta poate şi pentru că speră ca o schimbare la vârful PDL să aducă după sine o schimbare în modul de a guverna.
Consecvenţi ideii că PDL este un partid care promovează dreptatea în toate formele ei, o idee în baza căreia democraţii au câştigat bătălii electorale importante, principalii candidaţi şi-au intitulat moţiunile în baza cărora cer votul colegilor în mod similar: „România dreaptă, România puternică” – Emil Boc şi „O Românie dreaptă, o Românie europeană” – Vasile Blaga. Evident, dovadă a unităţii şi democraţiei acuzaţiile de plagiat nu au întârziat să apară. Susţinătorii lui Vasile Blaga i-au acuzat pe cei ai lui Emil Boc de lipsă de imaginaţie, în virtutea faptului că moţiunea lui Vasile Blaga a „ieşit pe piaţă” înaintea celei a lui Boc. Candidatura lui Teodor Paleologu, care ieri a primit derogare din partea conducerii partidului în sensul în care lui nu i se va cere îndeplinirea condiţiei statutare de vechime de cinci ani în partid, este mai mult decorativă, rolul ei, dacă mai are şi altul, fiind eventual acela de a atenua aspectul contondent pe care cred că-l va căpăta lupta pentru opţiunile delegaţilor la Convenţia Naţională din 14 mai.
Şi Emil Boc şi Vasile Blaga au fiecare şi atuuri şi puncte vulnerabile, dar dacă e să gândim din perspectiva misiunii oricărui preşedinte de partid, aceea de a câştiga alegerile locale, generale şi cele pentru preşedinţia ţării (deşi până acolo mai este ceva timp), atunci Emil Boc nu stă prea bine. Imaginea lui este extrem de proastă, aceea a unei marionete perfecte şi acum doar democrat-liberalii talibani l-ar mai vota pentru o funcţie publică. În schimb Vasile Blaga are imaginea unui administrator bun şi a unui om de cuvânt. Dar nu putem şti cât atârnă promisiunea de seriozitate şi fermitate şi cât atârnă, de exemplu, promisiunile de finanţare venite din partea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (Elena Udrea este un susţinâtor al lui Emil Boc) în ochii şi mai ales în mintea delegaţilor la Convenţia Naţională. În tabăra lui Emil Boc sunt 33 de preşedinţi de organizaţii printre care Neamţ – Gheorghe Ştefan, Braşov – George Scripcaru, Arad – Gheorghe Seculici, Dâmboviţa – Florin Popescu, Cluj – Daniel Buda, Bistriţa -Ioan Oltean, Suceava – Gheorghe Flutur, Bacău- Gabriel Berca, Mehedinţi – Mihai Stânişoară, Sibiu – Ion Ariton, Olt – Darius Vâlcov, Vrancea -Alin Trăşculescu, Galaţi – Mircea Toader, Argeş – Mircea Andrei, Bucureşti – Elena Udrea şi circa 100 de parlamentari în timp ce pentru Vasile Blaga şi-au exprimat susţinerea 14 organizaţii printre care Alba – Mircea Hava, Bihor – Petru Filip, Buzău – Cezar Preda, Caraş Severin – Sorin Frunzăverde, Constanţa – Gigi Chircu, Dolj – Radu Berceanu, Iaşi – Marius Spânu, Ilfov – Cristache Rădulescu, Teleorman – Lucian Militaru, Timiş – Constantin Ostaficiuc, Tulcea – Victor Tarhon, Vâlcea – Dorel Jurcan şi aproximativ 70 de parlamentari. Trebuie spus însă că susţinerea unei organizaţii judeţene nu înseamnă că toţi delegaţii la Convenţia naţională vor vota aşa cum a decis preşedintele organizaţiei.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI