Şomajul – ofensă gravă adusă demnităţii umane

Şomajul este o realitate a mecanismului de funcţiune a modului de producţie capitalist care nu vrea, care nu poate să dea de lucru tuturor cetăţenilor unei ţări. Forţa de muncă este şi ea o marfă care se cumpără sau se vinde pe piaţa forţei de muncă. Pe lângă şomerii „cu acte” adică cei care iau ajutor de şomaj, mai este o „armată de rezervă” din care fac parte cei cărora li s-a terminat şomajul şi nu şi-au găsit loc de muncă, emigranţii, femei şi tineri, oameni cu handicap care nu sunt încadraţi în această categorie „cu acte”, care completează această masă de şomeri clasici.
Cum mai poate trăi un om după ce şi-a epuizat indemnizaţia de şomaj şi este cap de familie având trei sau patru copii? Este o problemă gravă a societăţii noastre să privezi pe oameni de „pâinea cea de toate zilele”. Pe lângă şomajul total mai există o formă de şomaj marginal în care sunt cuprinşi cei care efectuează o muncă temporară, semilegală sau „la negru”. În ţările cu o economie puternic dezvoltată: SUA, Marea Britanie, Franţa, Cipru există o adevărată industrie a şomajului marginal în care sunt implicaţi emigranţi din fostele ţări comuniste, deci şi din România. Sunt frecvente cazurile când românii emigranţi lucrează ca „negrii pe plantaţiile sudiste” pentru câţiva euro, deci pentru pâine şi casă.
În România şomajul marginal este în plină dezvoltare. Din păcate în România odată cu declanşarea crizei mondiale economice cu o durată nedeterminată, şomajul în rândul tinerilor ocupă o pondere din ce în ce mai mare. Şomajul în rândul tinerilor cuprinde absolvenţi de diferite şcoli care caută de lucru, proaspeţi titulari ai unor diplome universitare care în România după 1989 s-au înfiinţat „ca ciupercile după ploaie”. Cauzele şomajului la tineri sunt multiple: lipsa unor informaţii corecte a tinerilor sau familiilor lor cu privire la facultatea pe care o încep şi care nu are nici o perspectivă în viitorul apropiat, discriminări patronale faţă de tânăra generaţie, discrepanţe mari între idealul de viaţă al tinerilor şi realitatea oferită de societate. În România, apariţia acestor „facultăţi fantomă” a dus la apariţia unor mase mari de „tineri cu diplomă” care depăşesc cu mult cerinţele pieţei de muncă. Aceste diplome le oferă tinerilor nu un loc de muncă ci direct dreptul la şomaj sau cu alte cuvinte un paşaport pentru nicăieri.
Stimaţi tineri, aceste facultăţi sunt un bilet de loterie foarte costisitor care din start este necâştigător. Sigur că această situaţie determină o atitudine de violenţă sau pasivitate, de apatie şi neîncredere în propriile forţe şi mai departe acest drum duce spre consum de droguri şi delincvenţă. De aceea este nevoie mai mult ca orişicând să se creeze o lume nouă a forţei de muncă care să ţină seama de nevoile şi aspiraţiile tinerilor care sunt viitorul nostru al tuturor.
Şomajul lasă multor milioane de oameni un gust amar, sentimentul că au fost trădaţi de societate. Pierderea serviciului nu aduce doar dificultăţi financiare ci şi o cumplită durere sufletească. Cel ce caută un loc de muncă trebuie să facă faţă stresului emoţional şi mintal cauzat de şomaj dar mai ales trebuie să înveţe să trăiască cu mai puţin. Şomajul, această mare ofensă adusă demnităţii umane ar trebui să fie o problemă importantă şi o prioritate pe agenda de lucru a Guvernului României.
Dr. Mircea FRENŢIU,
medic primar chirurg

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI