Solvay (Soda) Ocna Mureş, locul în care s-a aprins lumina în fotbalul românesc

Soda Ocna Mures este una dintre echipele de fotbal cu cea mai veche traditie din întreg fotbalul românesc si care mai este înca în viata pentru a ne marturisi despre vremea începuturilor acestui fenomen din tara noastra.

Istoria sa este un amestec de pionierat, glorie, pasiune, decadere si pasare Phoenix. Aceasta echipa de fotbal este purtatoare de speranta în viitor într-o lume ce parea ca nu mai da doi bani pe fotografiile prafuite de altadata dar care, pe zi ce trece, tinde sa redescopere valorile în care merita sa crezi cu adevarat si rostul sportului ca si vector de partaj, de solidaritate si de educatie a noilor generatii de tineri.

Soda Ocna Mures a fost creata în anul 1933 sub numele de Solvay Uioara din pasiunea baronului belgian Solvay – proprietarul de atunci al fabricii de soda din localitate – nu numai pentru fenomenul fotbalistic în sine dar si din dorinta acestuia de a se îngriji de preocuparile sociale ale angajatilor sai. Tot atunci, echipa de fotbal a orasului Ocna Mures a fost în centrul unei alte premiere complet inedite în sportul românesc al epocii : pe data de 30 august 1936 s-a inaugurat pe stadionul Solvay din localitate prima instalatie de nocturna din fotbalul românesc cu ocazia meciului Solvay Ocna Mures versus IAR Brasov (2-4). Chiar daca vorbim despre o epoca a începuturilor în întreg fotbalul românesc, nu putem uita faptul ca echipa din Ocna Mures functiona pe lânga un actor economic privat major al acelor vremuri si în conditiile unor realitati economice nationale mult favorabile Transilvaniei fata de restul Regatului României. Era epoca în care practic întreg fotbalul românesc era concentrat în Transilvania în plus de echipele din Bucuresti si Ploiesti, ele însele evoluând în conditii economice asemanatoare celor din Transilvania. Cu acea nocturna ultramoderna pentru acele vremuri si în conditiile în care orasul Ocna Mures era nu numai unul solid din punct de vedere economic dar si un centru turistic cautat pentru baile sale sarate, aceasta zona era una frecventata regulat de catre echipa nationala de fotbal a României din acele vremuri în cadrul cantonamentelor sale de pregatire. Cu alte cuvinte, normalitatea acelor vremuri îsi avea din plin locul la Ocna Mures. Asa se si explica faptul ca, având la baza si traditia de necontestat a fenomenului fotbaslistic de pe aceste meleaguri înca de dinainte de marea Unire de la 1918, din timpul imperiului austro-ungar, echipa din Ocna Mures a fost locul unde au fost formati si de unde au plecat în lume adevarate legende ale fotbalului românesc. Ocna Mures este locul de unde au plecat Bazil Marian, Iosif Lengheriu si Ioachim Moldoveanu (participant la Mondialul din Franta din 1938). Tot de aici au plecat viitorii mari jucatori ai CCA-ului Cornel Cacoveanu, nascut la Ocna Mures, dar si Ion Voinescu care, desi bucurestean de origine, a jucat la Solvay Ocna Mures sezonul 1946-1947, acela care l-a propulsat în stralucita sa cariera viitoare de la Steaua Bucuresti. Traditia de club formator istoric din fotbalul românesc al echipei din Ocna Mures nu s-a pierdut nici dupa 1945. De la Soda au luat drumul gloriei jucatori ca si Alexandru Moldovan (Dinamo Bucuresti), Sorin Corpodean (U. Cluj si CFR Cluj), Ovidiu Maier (Rapid), Mircea Stanciu (Steaua) sau Tiberiu Balan (Rapid, Sportul, Steaua). Marea majoritate a acestor nume reprezinta jucatori internationali români de înalt nivel mondial. Nu trebuie uitat nici Ioan Andone din aceasta lista deoarece, chiar daca el a plecat de la Hunedoara cu dream teamul lui Mircea Lucescu, toata familia lui este originara de la 3 kilometri de Ocna Mures, ea se afla înca acolo de generatii, si doar fenomenul colectivizarii pamânturilor din anii ‘50 a facut ca el sa se regaseasca la Hunedoara acolo unde parintii sai au cautat o viata mai buna. Esenta acestor rânduri este una de netagaduit : Soda Ocna Mures si aceste meleaguri reprezinta un loc de mare cinste din fotbalul românesc prin calitatea celor ce au fost formati aici ca si fotbalisti si oameni iar apoi, vreme de mai multe generatii, au dus cu ei în lume valorile fotbalului românesc.

Ca si orice fenomen viu din univers, Soda Ocna Mures a fost si ea tributara realitatilor economice si mediului politic în care ea si-a desfasurat activitatea de-a lungul timpului. Conditiile economice foarte favorabile ale începuturilor, cele specifice unui capitalism industrial ce acompania constructia României Mari de dupa 1918, si-au schimbat natura si caracteristicile dupa 1945 si ajungerea la putere în România a unui regim pro-sovietic. Echipa de fotbal Solvay Ocna Mures a continuat sa functioneze pe lânga acelasi actor economic, uzinele cloro-sodice din localitate proaspat nationalizate, dar sub numele de Soda Ocna Mures. Ea a continuat sa traiasca la nivelul diviziei C si, din când în când, cu rezultate notabile în Cupa României dar fara sa mai regaseasca traiectoria ce parea a-i fi destinata în perioada interbelica. In schimb, ceea ce nu s-a clintit niciodata a fost, este si va ramâne statutul acestei echipe de club formator istoric în fotbalul românesc si vector de transmisie privilegiat al valorilor de solidaritate, partaj si educatia tinerilor în cadrul a ceea ce numim sportul de masa. Soda Ocna Mures a realizat aceasta munca nobila nu numai înainte de 1945 dar si în perioada comunista iar mai apoi dupa 1990. Euforia începuturilor promitatoare a « mutat » odata cu venirea comunismului economic si a sfârsit, dupa 1990, în bratele dezastrului economic. Ori, daca Soda Ocna Mures ar fi fost doar un fenomen artificial, întretinut de orgoliile si banii nomenclaturii comuniste, el ar fi disparut odata cu ea în absurdul democratiei originale de dupa 1990. Acest lucru nu s-a petrecut însa, în ciuda falimentului rasunator al combinatului chimic din oras pe lânga care echipa de fotbal a functionat înca de la începuturile sale. Atunci când realitatea ne întinde oglinda sa în dreptul fetei nu putem sa ne vedem mai frumosi decât suntem si trebuie sa revenim la întrebarile esentiale ale vietii : de ce ? si pentru ce ? De ce sa mai vrem ca si Soda Ocna Mures sa traiasca si pentru cine ? Ei bine, în fata unor astfel de întrebari existentiale pe care si le-au pus acei pasionati ce conduc astazi destinele Sodei, raspunsul nu poate fi decât unul impus de traditie, de pamântul orasului si de respectul datorat celor de dinainte. Soda merita sa traiasca pentru ca ea este un factor de coeziune sociala, de educatie a tinerelor generatii în spiritul efortului individual pus în slujba unui grup si un spatiu privilegiat de partaj al unei viziuni pozitive despre viata. La Ocna Mures, pentru o astfel de activitate exista traditia necesara, fenomenul social reprezentat de echipa de fotbal si frumoasa pasiune necesara pentru a le tine în viata chiar facând fata unor conditii economice restrictive în vremurile de azi. Iar aici intervine pasarea Phoenix, cea responsabila cu rasaritul de soare din ziua de mâine…

La Ocna Mures, pasarea Phoenix a renascut nu din propria cenusa ci din cenusa proprie amestecata cu pasiunea nebuna a unor fii ai orasului carora chiar le pasa de soarta comunitatii în sânul careia s-au nascut. Dupa haosul economic si social provocat de tranzitia post-decembrista, dupa falimentul combinatului chimic si dramele sociale ce au aparut cu aceste ocazii, s-a reusit clarificarea situatiei juridice a clubului Soda Ocna Mures si a echipamentelor sportive ale echipei de fotbal. S-a reînceput reconstructia clubului pe baze solide si de acolo de unde trebuie : echipele sale de juniori compuse din copii ai orasului Ocna Mures. Baza sportiva a clubului a intrat în faza de reconstructie progresiva, s-a lansat o carte despre fostele glorii fotbalistice ale orasului în cadrul unui meci de fotbal între fosti jucatori de altadata organizat în luna august 2015 iar retelele de socializare au fost mobilizate pentru reaprinderea facliei acestui fenomen la Ocna Mures si readucerea publicului la stadion. S-au dotat toate echipele clubului cu echipamente noi, s-au reînnoit însemnele clubului si a fost scris un nou imn al echipei de fotbal cu larga implicare a suporterilor echipei. A venit însa momentul ACUM sa refacem perla coroanei, « jucaria » aceea nestemata ce a facut ca Soda Ocna Mures sa intre în istoria fotbalului românesc : instalatia de nocturna de pe stadionul Soda. Nu exista nici un motiv viabil care sa stea cu adevarat în calea unui astfel de proiect iar, în acest moment, exista nu numai vointa necesara ci si conditiile pentru ca un astfel de proiect sa prinda viata. Nu este vorba aici despre vreun cadou pe care cineva l-ar putea face orasului ci despre un act de igiena intelectuala si de reparatie morala. Finantarea unui astfel de proiect nu se poate face decât prin punerea în comun a banului public si privat, tinuti împreuna fiind de vointele nestavilite ale celor ce doresc reusita unui astfel de proiect. Reaprinderea nocturnei la Ocna Mures este un act de normalitate pe care comunitatea este datoare sa-l faca fiilor ei de azi asa cum adultii anilor ‘30 au stiut sa caute si sa vrea progresul si civilizatia pentru adolescentii vremurilor lor. Putini dintre cei ce au trait acele vremuri mai sunt înca printre noi dar toti au stiut sa transmita generatiilor ce au venit dupa ei povestea acelei normalitati frumoase. Din aceste acte de transmisie a memoriei colective s-a nascut legenda iar din legenda si traditie au izvorât dorinta de actiune de acum. Napoleon Bonaparte facea apel la acelasi resort interior al soldatilor sai, înainte de batalia de la Pyramides, când le spunea înflacarat : « Soldati, de la înaltimea acestor piramide, 40 de secole va privesc ! ». Pastrând proportiile dar neuitând esentialul, la Ocna Mures, de la lumina nevazuta azi a nocturnei de la stadionul Soda dar nestinsa niciodata în inimile iubitorilor de sport din oras, 80 de ani de fotbal românesc ne privesc. De ani buni lumina aceasta este una imateriala, ea nu mai exista decât în amintirile noastre, un pic amestecata cu anii copilariei si cu chipurile celor dragi, dar a venit vremea ca ea sa se reaprinda fizic pe primul stadion ce a facut-o cadou întregului fotbal românesc. Este vorba despre un act de normalitate catre tinerii de azi, de investitie în formarea generatiilor viitoare de sportivi de la Ocna Mures si, nu în ultimul rând, un act de transmisie al unei bucati de memorie colectiva de la o generatie la alta. O comunitate ce crede ca functioneaza decent fara astfel de reguli nu este altceva decât un sat fara câini, o suma de interese private incapabile în a defini si respecta un interes comun si, din aceasta cauza, susceptibila în a disparea la prima zgâltâire mai serioasa a grinzilor istoriei.
Acesta este rostul acestor rânduri, scrise din dragoste pentru orasul în care m-am nascut.

Ovidiu-Ligiu TRIFAN, 6 Noiembrie 2015, Paris / France.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI