Sindromul burnout afectează tot mai mulţi români. Ce trebuie să şti despre boala muncii în exces

Puțini știu și mai puțini cred. Dar este una dintre cele mai recente afecțiuni răspândite în masă la nivelul populației globale. O boală a societății moderne, ale cărei rădăcini au fost descoperite în anii 70 de către psihologul american Herbert Freudenberger. Este un flagel ale cărui consecințe sociale, psihice și economice sunt devastatoare. Un sindrom care consumă din interior, până la epuizare, aproape jumătate din populația activă a planetei. Se numește stres profesional cronic sau, în terminologia anglo-saxonă, sindromul burnout.

Sorin Ene este de profesie psihiatru. Acum câțiva ani fost una dintre victimele sindromului burnout. Meseria lui este printre cele mai expuse acestei tulburări. Nivelul ridicat de responsabilitate, stresul permanent și interacțiunea neîntreruptă cu pacienții sunt principalii factori care cauzează burnout.

„Munca cu publicul nu este o munca la banda rulanta, nu sunt șuruburi. Nu faci șuruburi. De fiecare daca când vine o altă persoană în fața ta trebuie sa îți acordezi tonul, sa îți adaptezi cuvintele și abordarea la fiecare altă persoană. Și lucrul ăsta, zi dupa zi, 100 de persoane sau 200 de persoane pe zi, te tocește”, spune Sorin Ene, psihiatru.

Odată cu intrarea în era informațională, sindromul Burnout a părăsit cabinetele medicale și holurile spitalelor și s-a extins spre aproape toate categoriile profesionale, dar mai cu seamă în clădirile de sticlă și oțel.

„În primul rând sindromul Burnout apare pentru ca e prea multă muncă și prea puțină satisfacere a nevoilor personale a omului respectiv. Adică apare o suprasolicitare cronică. În primul rând a intelectului, a funcțiilor psihice, mai ales la locul de muncă”, spune Sorin Ene, psihiatru.

„Un chestionar realizat de una dintre cele mai mari companii de audit din lume publicat în luna martie a arătat faptul că românii petrec la birou un număr mai mare de ore decât ceilalți europeni. Andreea Mihnea este director de resurse umane și a fost implicată direct în elaborarea acestui studiu”, spune Andreea Mihnea, director de resurse umane.

Una dintre principalele concluzii ale cercetării a scos în evidență faptul că angajații români au mari dificultăți în a-și gestiona echilibrul între viața profesională și cea privată.

„Atâta timp cât sunt oameni care spun, şi un procent destul de mare, cam 40%, care spun că lucrează peste 45 de ore pe săptămână, si mai mult, sunt nisite procente acolo si 55 sau chiar 65 de ore pe săptămână, ceea ce este enorm, există un dezechilibru destul de mare daca stai să te gândeşti. Şi atunci ajungi să ai un număr foarte mic de petrecut acasă cu familia, sau poate cu lucrurile sau oamenii care-ţi sunt dragi. Şi ce faci? Poate tai din somn, tai din lucrurile care pe tine te-ar remonta ca individ”, spune Andreea Mihnea, director de resurse umane.

Chiar dacă angajaţii corporaţiilor ajung să stea la serviciu cu peste 30% mai mult decât media europeană, un raport Eurostat arată că productivitatea în România este de șase ori mai mică decât la nivelul Uniunii Europene.

„Şi atunci aici văd o problema mare. Este o problema de productivitate, de educaţie poate şi de convingeri personale. Că trebuie să munceşti foarte mult, nu neaparat foarte bine, ca să fii văzut şi să fii acceptat”, spune Andreea Mihnea, director de resurse umane.

Numărul mare de ore petrecut la birou o perioadă lunga de timp duce inevitabil către o cronicizare a stresului. Iar atunci când primele simptome ale burnout-ului încep sa se instaleze, randamentul scade și mai mult.

“Aş zice eu că într-o prima fază manifestarile sunt strict la nivel psihic. Adică exista o incapacitate de concentrare, acea senzatie extrem de chinuitoare şi de rău văzută, rău simtiţă de om, de mers al creierului in gol. E practic că o maşină pe care o forţezi, dar care nu intră în viteză, nu reuşeşti să-ţi iei avânt. E vorba de tulburari de memorie în sensul în care datele există acolo, dar un creier suprasolicitat, un creier supraîncălzit nu reuşeşte să proceseze aceste date aşa cum ar trebui să o facă”, adaugă Sorin Ene, psihiatru.

Companiile au realizat că munca în exces provoacă pierderi financiare pe termen lung.

„Din ceea ce văd eu acum, şi corporaţiile sunt mult mai atente la sindromul Burnout. Adică există cam la fiecare corporaţie cursuri de wellbeing, de confort interior. Adică şi corporaţiile îşi dau seama că au investit destul de mult în oameni şi dacă-i lasă să se suprasolicite cronic şi să se ardă, îşi pierd investiţia”, spune Sorin Ene.

„Primul pas este responsabilizarea. Eu sunt cel reposnsabil de echilibrul meu, si la asta lucram foarte mult, cu programe de tarining, cu coaching, pentru ca în organizaţii la noi există câte un council pentru fiecare om. E un proces de schimbare care ia mult pentru că noi ne-am obişnuit să fim în acţiune, si cumva poate că ăsta e ritmul în care am trăit, în care am crescut, în care am învăţat că aşa trebuie şi ca aşa reuşim, însă vine un moment în care vezi că aşa nu poţi să o duci la nesfârşit”, afirmă Andreea Mihnea, director de resurse umane.

„În cele din urma, se poate ajunge în cazuri extreme, la sindromul de epuizare completa. În care omul respectiv trage atât de mult de el încât omul cade de-a-n picioarelea. Pur şi simplu nu se mai poate ridica”, spune Sorin Ene, psihiatru.

Despre stres și despre efectele sale asupra corpului se vorbește de zeci de ani, însă cercetările științifice sunt încă puține. Într-o inițiativă 100% privată, doctorii Luiza Spiru și Mircea Mărzan au condus primul studiu de acest gen din România și printre primele din Europa. Pentru a măsura în mod obiectiv nivelul de stres, au combinat o serie de tehnici din psihologie, medicină și chimie.

Peste o sută de oameni din managementul mediu și de vârf al unor companii multinaționale au fost atent monitorizați, iar rezultatele au aratat ca majoritatea covârșitoare avea nivelul de stres mult peste cel normal.

„Românii sunt foarte buni profesional, asta am să spun întotdeauna, pentru că e o realitate. Sunt extrem de performanţi în orice domeniu de activitate. Din păcate însă nu au educaţia asta de a-şi eficientiza efortul. Nu au, pentru ca nu se educă acest lucru în şcoală, de mic. Suntem educaţi de multe ori doar pentru competiţie, nu suntem educaţi pentru a ne bucura de rezultatele pe care competiţia sau succesul nostru profesional le aduc în viaţa noastră”, spune Luiza Spiru.

Chiar dacă pare un concept abstract, stresul cronic lasă urme adânci în viața personala și cea de familie. Mai mult decât atat, cele mai importante efecte le are asupra creierului.

Cel mai bun remediu pentru un creier suprasolicitat zilnic este pauza și recuperarea. De multe ori, perioadele de relaxare sunt insuficiente, lucru care agravează și mai mult efectele sindromului burnout.

Un studiu realizat în Marea Britanie arată că pierderile legate de sindromul burn out sunt de aproximativ 15 miliarde de lire sterline. În România nu există estimări care să ateste cât de mare este deficitul provocat de cei care se prezintă zilnic la serviciu fără a produce însă nimic. De rușine ori din frica de a nu-și pierde statutul social sau situația financiară, foarte puțini angajați își permit să ia o pauză de recuperare de câteva luni. Ceilalți, aflaţi într-un dezechilibru profund, se aleg doar cu o epuizare cronică care uneori poate deveni fatală.

Sursa: digi24.ro

 

Salvează

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---