Scăunel zoomorf provenit de la tribul Bari, colecția Franz Binder (1820-1875), exponatul lunii aprilie 2025 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

Scăunel zoomorf provenit de la tribul Bari, colecția (1820-1875), exponatul lunii aprilie 2025 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

În 11 aprilie se împlinesc 150 ani de la moartea comerciantului, exploratorului şi diplomatului Franz Binder, născut în anul 1820 la Sebeş, așa că, Muzeul Municipal „Ioan Raica” a desemnat ca exponat al acestei luni un obiect deosebit din colecția Franz Binder.

Este vorba despre un scăunel zoomorf provenit de la tribul Bari, trib nilotic din Sudanul de Sud, ale cărui așezări sunt răspândite de-a lungul malurilor de est și de vest ale Nilului Alb, în regiunea Bahr-el-Gazāl („Marea gazelelor”), numită astfel după râul omonim, afluent al Nilului Alb.

Scăunelul zoomorf are lungimea de 37 cm, lățimea de 14 cm şi înălțimea de doar 8 cm. Confecționat prin cioplire dintr-o singură bucată de lemn exotic de esență tare, șezutul cu dimensiunile de 19 x 4 cm, se sprijină pe patru piciorușe robuste, între care, pe ambele laturi, este cioplită stilizat o vulvă, atribut al sexului feminin, redarea acesteia putând fi pusă în legătură cu magia sexuală. Din șezut se desprinde un cap stilizat de hipopotam de 4 cm şi o coadă de 12 cm, lățită la capăt şi prevăzută cu o perforație.

Miniaturismul acestui tip de scăunel poate fi explicat prin modul în care era utilizat. Unul dintre pionierii cercetării triburilor nilotice, Anton Kaufmann, descria, în 1861, în lucrarea sa Nilul alb şi locuitorii lui, modul de folosire a acestora: „[…] bărbaților Bari nu le place să stea pe pământul gol […] ei, sau cel puțin unii dintre ei, poartă curele fine în jurul umerilor. Aceste curele au două utilizări: prima este pentru purtarea unui scăunel mic care poate fi folosit în orice moment și în orice loc; a doua este pentru pedepsirea femeilor și copiilor. Aceste scaune au aproximativ nouă centimetri înălțime, sunt foarte netede și tăiate fin dintr-o bucată de lemn […] dacă nu au scaun, poartă cu ei o bucată rotundă de piele”. Descrierea a fost făcută exact în perioada în care Franz Binder se afla în acea zonă.

Stabilit la Khartoum încă din 1852, unde activa ca agent comercial, din 1857 Franz Binder devenise viceconsul al Imperiului Austriac, şi din această poziție a intrat în contact cu tribul Bari, în contextul morții prietenului său, negustorul francez de sclavi Alphonse de Malzac (1822-1860). Acesta se autoproclamase „Rege al Nilului Alb”, iar Binder i-a cumpărat, contra sumei de 2500 taleri (50.000 piaștri egipteni), o parte din proprietățile din localitatea Rumbek, actuala capitală a Districtului Lacurilor din Sudanul de sud, pe care de Malzac a fondat-o în anul 1858.

Binder a devenit şi tutorele fiicei minore a acestuia, căreia, de altfel, i-a fost naș de botez şi, înainte de a intra în posesia bunurilor şi a armatei personale a francezului, formată din 140 de mercenari, a petrecut ceva timp explorând regiunea. Ajuns la Rumbeck în 22 decembrie 1860, cu mercenarii la dispoziție, Binder s-a implicat în desele războaie tribale, sprijinindu-şi aliații locali şi pacificând zona. Ulterior a întreprins expediții de vânătoare şi comerț în regiunea râului Jur, o zonă necunoscută până atunci europenilor, locuită de triburile Dinka şi Luo, de unde a adunat o cantitate imensă de fildeș (peste 10 tone numai în prima expediție). Cu toate acestea, activitățile sale comerciale au avut de suferit la sfârșitul anului 1861, când un incendiu i-a transformat în cenușă mare parte din depozitele cu mărfuri pe care le-a agonisit în aceste expediții.

Deși par desprinse dintr-un film de aventură, astfel de episoade, încărcate de multe ori de violență, erau cotidiene. În cuprinzătoarea lucrare Histoire et civilisation du Soudan: De la préhistoire à nos jours, autorii, care-l menționează inclusiv pe Franz Binder, pun aceste realități pe seama slabei administrații egiptene: „Administrația a fost puțin prezentă în Bahr-el-Gazāl unde expedițiile « comerciale » se înmulțeau și își construiau rețele de zeribbas [tabere fortificate] din care se stabileau legături comerciale cu șefii locali. Fiecare dintre ei își dezvoltă propria sa rețea și o apăra cu mici armate private […] unii comercianți au făcut avere din comerțul lor, precum austriacul Franz Binder. Alții au devenit potentați locali, precum Zubair Paşa, care avea o veritabilă o armată privată”.

După acest episod, Binder călătorește la Viena pentru a se trata de dizenteria pe care a contactat-o în mlaștinile din Bahr-el-Gazāl, iar la întoarcerea spre Sudan își vizitează şi familia aflată la Sebeş. Revenit la Khartoum, a continuat pentru o scurtă perioadă de timp să își exercite funcția de viceconsul, însă boala a recidivat şi l-a forțat să își vândă proprietățile din Africa pe care a părăsit-o definitiv în octombrie 1863.

Reîntors la Sebeş, a donat colecția de obiectele africane provenite de la triburile nilotice pe care a adus-o din Sudan, Gimnaziului Evanghelic din Sebeş şi Siebenbuergische Verein für Naturwissenschaften de la Sibiu, al cărei membru era. După câțiva ani petrecuți la Sebeş, s-a mutat la Vurpăr, unde şi-a achiziționat o proprietate, şi unde a murit în 11 aprilie 1875.

Scăunelul zoomorf ales exponat al lunii aprilie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, poate fi admirat în colecțiile muzeului sebeșean, alături de alte obiecte aduse de Franz Binder din aventurile lui în Africa.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI