Primarul Mugurel Sârbu trimite cazurile sociale din Sebeş să le rezolve… ziarul „Unirea”

Sătulul nu crede flămândului…

Cititorii noştri fideli îşi mai aduc aminte, poate, de un caz social deosebit de grav care a fost rezolvat anul trecut, cu sprijinul nostru. Era vorba despre familia Bejinariu, din Lancrăm, compusă din tatăl bolnav, operat, mama fără serviciu şi 7 copii!!! Dintre cei 7 copii 4 se aflau în diferite aşezăminte sociale, iar 3, cei mai mici, acasă, alături de părinţi. Cei de acasă, împreună cu părinţii, 5 persoane, locuiau (şi mai locuiesc şi acum) într-un fost grajd de tauri, friguros şi umed. Trăind doar din ajutorul social şi din alocaţiile de stat ale copiilor, familia Bejinariu a acumulat multe datorii, atât la chirie cât şi la utilităţi. Atunci doamna Bejinariu a venit şi ni s-a plâns de faptul că nu a găsit înţelegere din partea primarului Mugurel Sârbu, care a ameninţat-o cu evacuarea, pentru o datorie de circa 1.000 de lei, la chirie. Noi am făcut public acest caz şi, iată, cineva s-a ivit şi a ajutat familia Bejinariu să treacă peste „prăpastia” evacuării, achitându-i integral datoria la chirie şi asigurându-i alimentele necesare pentru câteva luni de zile. Era vorba despre omul de afaceri Nicolaie Matei (Nichi Ardeal). Lăcrămioara Bejinariu ne-a relatat atunci pe larg despre situaţia copiilor, şi m-a impresionat profund. I-am vizitat acasă şi i-am văzut pe cei mici: curaţi, frumuşei, cu note bune la şcoală. Aceasta în ciuda faptului că învaţă la lumânare, pentru că nu mai au curent electric de vreo trei ani de zile… Mai mare mila de ei, pentru că au avut neşansa să se nască într-o familie sărmană. Fiica cea mare a familiei Bejinariu, Florina, era chiar studentă la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (şi acum este tot studentă şi locuieşte într-un centru de tranzit din municipiul nostru). Pentru ea am reuşit să obţin sprijin din partea altui om de afaceri din Alba Iulia: Nicolae Puşcaş, de la Hotel „Parc”. Acesta a suţinut-o financiar, de-a lungul întregului an universitar precedent şi poate că o mai susţine încă, în mod discret, fără a se împăuna cu facerea lui de bine!
Au trecut de atunci vreo 7-8 luni de zile şi, în data de 18 ianuarie 2012 (chiar alaltăieri) în biroul meu a intrat Lăcrămioara Bejinariu, gâtuită de plâns, cu cel mai mic dintre copii de mână: un băieţel frumos ca o fată, cuminte şi sfios. Femeia mi-a solicitat din nou ajutorul, pentru că se află într-o situaţie şi mai grea decât anul trecut. Ajutorul social i-a fost anulat şi acum întreaga familie trăieşte din alocaţiile copiilor, care însumează (cu alocaţiile complementare cu tot) abia vreo 220 de lei! Cum să hrăneşti ditamai familia o lună întreagă cu banii ăştia? Fireşte că au acumulat din nou datorii la chirie, în valoare de 1.150 de lei. Ca şi anul trecut, femeia ne-a rugat să-i găsim un loc de muncă, şi la mătură dacă se poate şi, de asemenea, să facem din nou public cazul, pentru a încerca să găsim vreun om cu suflet de creştin şi cu dare de mână, care să o ajute să iasă din impas. Ceea ce şi fac, în momentul de faţă, rugându-vă pe voi, dragi cititori ai ziarului „Unirea”, în numele acestei nefericite mame şi al copiilor ei necăjiţi, să o ajutaţi. Dumnezeu vă va răsplăti iar rugăciunile acestor copii nevinovaţi vor mijloci pentru voi la Tatăl din ceruri.
Din nefericire, pe lângă motivul de amărăciune pe care l-am avut miercuri, 18 ianuarie, aflând că această familie se află iar în dificultate, am mai avut unul. În declaraţia pe care mi-a dat-o Lăcrămioara Bejinariu a arătat şi atitudinea pe care a avut-o faţă de ea primarul Mugurel Sârbu: „Când l-am rugat pe domnul primar să mă mai amâne cu datoria la chirie şi să mă ajute să-mi găsesc şi eu un loc de muncă, oriunde şi orice, acesta mi-a râs în nas şi mi-a spus răutăcios că n-am decât să merg, ca şi anul trecut, la domnul Hănţulescu, la ziar, că mă rezolvă el. Oare am fost bună numai când am avut tricoul portocaliu al PDL pe mine, în campanie, şi când am votat pentru el? După aceea, când m-am dus la el să mă ajute m-a făcut în toate felurile, inclusiv prostituată, m-a batjocorit şi a râs de mine…” Hm, urât acest lucru din partea dumneavoastră, domnule primar Mugurel Sârbu, dacă aţi procedat aşa cum afirmă doamna Bejinariu. Şi înclin să-i dau dreptate, pentru că nu este singura persoană din rândul alegătorilor dumneavoastră cu care vă comportaţi aşa. Într-un comentariu la un articol recent, un cetăţean din Petreşti vă aducea aminte că nu aţi făcut nimic pentru localitatea respectivă, nici pentru romi şi nici pentru săraci, deşi tocmai petreştenii, romii şi săracii v-au făcut primar. Nu vreau să mai adaug nimic, doar faptul că sunt indignat de atitudinea dumneavoastră vindicativă şi răutăcioasă faţă de o femeie sărmană, precum şi de faptul că aşteptaţi de la subsemnatul şi de la ziarul „Unirea” să rezolve cazurile sociale pe care ar trebui să le rezolvaţi dumneavoastră! Dumnezeu va judeca cine are dreptate acum, ca şi altădată, dar nu cred că vă veţi schimba vreodată atitudinea, pentru că, vorba românului: „Sătulul nu crede flămândului…”
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI