Sacii cu… promisiuni

De câteva zile a demarat campania electorală pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie. Acum, vorba unui mucalit din urbea albaiuliană: „fugiţi repede, fraţilor, şi făceţi-vă spaţii de depozitare en-gros, că o să vi le umple partidele politice şi candidaţii de promisiuni!”. Până mai ieri, deşi au fost numeroase mitinguri de protest, mişcări de stradă în care mii de români au cerut să le fie asigurat un drept elementar – dreptul la muncă, în fond – dreptul la viaţă, însă mai nimeni nu i-a băgat în seamă, spunându-li-se că este criză şi astfel nu este de unde. Acum, ca prin farmec, cât ai bate din palme, s-au şi deschis… sacii cu promisiuni.
După cum prezintă de ceva vreme unele case de sondare a opiniei publice, în bătălia parlamentarelor există actualmente două forţe importante care vor să-şi adjudece cu orice preţ „ciolanul puterii” pentru viitorii patru ani. Este vorba de Uniunea Social Liberală (USL) şi de Alianţa România Dreaptă (ARD). Şi ar mai fi o a treia forţă – cea a Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD), care s-ar putea, în cele din urmă, să încline balanţa puterii după 9 decembrie înspre una sau alta dintre cele două grupări politice amintite mai înainte.
Ei bine, parcurgând în mare programele de guvernare ale primelor două forţe politice – USL şi ARD – ce au fost prezentate deja cu multă pompă săptămâna trecută, mai că nu-ţi vine să crezi… cât de creduli ne pot crede ei, politicienii. O primă constatare, mai generală, ar fi aceea că şi unii şi alţii promit de toate pentru perioada 2012- 2016, rămânând pe dinafară doar… luna de pe cer: şi salarii minime mărite, şi pensii majorate de anul viitor, cotă mai mică de impozitare, printre cele mai scăzute din Europa, CAS scăzută, autostrăzile spun şi unii şi alţii că le vor termina cu totul şi alte câte şi mai câte. Unii ne promit că vor „reporni inima României”, alţii că o vor trata în zeci de spitale ce vor fi construite sau redeschise. Însă, vai de ea „inimă a României”, că a intrat până acum de nenumărate ori în „stop cardiac” şi stă mai, mai să se prăpădească de tot. Cât despre inimile românilor, ce să mai zicem, sunt în „fibrilaţii” de peste 20 de ani şi cine ştie cât îi mai ţine. Pe cei rămaşi în viaţă bineînţeles, căci mii, poate zeci de mii s-au… predat cu totul până acum. Cei aflaţi acum pe val declară sus şi tare că dacă vor fi votaţi vor duce „România pe calea dreaptă”, iar 2012 va fi „Anul victoriei”. Mulţi dintre români se întreabă însă dacă mai poate şti cineva care este cu adevărat, în aceste vremuri de profundă criză economică, de globalizare, calea cea dreaptă?!? Căci vorba cuiva… până la urmă şi spre cimitir, tot o cale dreaptă este… În ceea ce priveşte „2012 – Anul victoriei” tot la fel s-ar putea zice: victoria cui?! Cel mai probabil poate fi vorba de victoria unor forţe politice împotriva altora, că de o victorie a poporului român, prin care, într-adevăr, el să o ducă mai bine, să apuce un trai decent, liniştit, cine ştie în câte zeci, poate sute de ani de aici încolo poate spera.
Dacă este să trecem puţin mai la concret, iată cam ce conţine „sacul cu promisiuni” al fiecăreia dintre cele două alianţe politice electorale – USL şi ARD:
lUSL: 3 cote diferenţiate de 16%, 12% şi respectiv 8% în funcţie de venit (ultimele două se vor aplica persoanelor cu venituri mai reduse); creşterea salariului minim la 1.200 de lei până în 2016; reducerea TVA la 19% până în 2016; finalizarea autostrăzii Bucureşti – Arad (Coridorul IV pan-european), precum şi a celor de la Bucureşti – Iaşi şi Iaşi – Chişinău şi demararea proiectului autostrăzii Târgu Mureş – Iaşi; construirea de campusuri şcolare şi licee în mediul rural de tip „all – inclusive”; guvernanţă digitală (ghişeu unic pentru plata online a taxelor şi impozitelor); redeschiderea precum şi reconstrucţia de noi spitale.
lARD: creşterea salariului minim începând cu 1 ianuarie 2013 de la 700 la 850 de lei, iar din ianuarie 2015 la 1000 de lei; scăderea cotei unice de impozitare de la 16% la 12%; reducerea CAS cu 5% din contribuţia angajatorului începând cu 2015; finalizarea autostrăzilor aflate în lucru; agricultura –declarată sector strategic prioritar; industrii creative – software, inteligenţă industrială, inventică industrială – între sectoarele strategice; o nouă lege a sănătăţii.
Şi unii şi alţii, după cum se observă plasează însă marile proiecte mai la final de mandat, pe ultima sută de metri cum s-ar spune. Adică prin 2015 – 2016! Şi atunci, vorba cetăţeanului turmentat: noi cu cine să votăm? Până atunci nu mai trebuie să trăim?!?

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI