România profundă şi bătălia dintre oligarhi

Bătălia care se dă în aceste zile la vârful puterii este de fapt o luptă crâncenă care are loc între oligarhii, între clanurile mafiote care au pus stăpânire pe resursele economice, energetice şi financiare, în primul rând ale ţării, care au furat din greu şi s-au îmbogăţit pe spatele poporului român, prin tot felul de inginerii, de şmecherii şi privatizări tip Petrom. Scânteia care a aprins războiul politic româno-român a reprezentat-o condamnarea unuia dintre cei mai mari corupţi ai ţării, ex-premierul Adrian Năstase şi a altor acoliţi gen Iacobov. Laţul justiţiei s-a strâns şi pentru oamenii de afaceri sau mai corect spus afacerişti fătaţi de tranziţia noastră originală, gen Dan Voiculescu ori Dinu Patriciu. Şi în cealaltă tabără politică, aflată până mai ieri la putere, acum în opoziţie, din care fac parte marii corupţi din jurul lui Traian Băsescu, el însuşi cu ceva dosare penale la activ, gen miniştri, parlamentari ori primari ai PDL-ului ca la Cluj, se simte miros de puşcărie. Fiecare din cele două clici vor să pună mâna pe şefia statului, să aibă de partea sa preşedintele care este şi părintele DNA-ului, căci el îi unge pe mai marii parchetelor şi ai DNA-ului. Aşa se explică graba cu care s-au derulat schimbările de la vârful puterii şi al statului şi care au fost urgentate tocmai pentru că mafioţii din cele două tabere s-au simţit ameninţaţi de tăvălugul justiţiei, ce de bine de rău a început să acţioneze în România.
În toată această bătălie a picat la mijloc poporul român, care este supus din nou unor groaznice umilinţe şi unei intense sărăciri de parcă nu i-au ajuns destul intemperiile, vicisitudinile şi încercările monstruoase prin care a trecut de-a lungul vremurilor din cauza comportamentului iresponsabil al unor politicieni mediocri, incompetenţi, atât de la putere cât şi din opoziţie. Din cauza acestora, a lăcomiei lor de a pune mâna pe cât mai multe contracte cu statul, fără să creeze nici un loc de muncă, nici o afacere, nici o piaţă şi de a-şi numi acoliţii şi neamurile în conducerea unor companii de stat, gen Hidroelectrica, Poşta, CFR-urile, suferă poporul. Şi tot de aceea avem taxe şi impozite mari, iar sănătatea, educaţia, nivelul de trai sunt la pământ. Numai falimente, pierderi şi probleme în companiile de stat.
Şi totuşi, ţara se mişcă, încet-încetişor, pas cu pas şi peste amărăciunea acestor vremuri, pline de ură şi ocară, românii, mai ales cei întreprinzători, oamenii de afaceri, firmele mici şi mijlocii, ca şi cei care robotesc prin ţări străine, ţăranii noştri dar şi intelectuali, profesori, medici şi mulţi dintre funcţionarii publici îşi dau obolul pentru progresul patriei şi al neamului. Este acea talpă a ţării, de români tăcuţi şi muncitori pe care România s-a bazat de-a lungul istoriei şi care nu o dată au salvat ţara din momentele grele prin care a trecut. Este România profundă care, chiar dacă se mai clatină, nu se frânge ci merge drept, cu credinţă şi speranţă pe calea pe care ne-a hărăzit-o bunul Dumnezeu. Dar pe care ne-o mai facem şi noi, în speţă, politicienii noştri, cei care stăpânesc azi România. Din păcate mai mult o hulesc, o terfelesc şi o înjosesc. Odinioară pe la curţile de la Istanbul şi Viena, azi, la cele de la Bruxelles, care atât aşteaptă ca să aplice vechiul dicton „Divide et impera”. Şi dictonul dă roade în creşterea euro, a preţului benzinei, gazului, materiilor prime, toate la cheremul UE, via Viena! Să sperăm că după referendumul din 29 iulie apele tulburi ale politicii dâmboviţene se vor limpezi şi ţara va intra în normalitatea democratică şi a statului de drept! Poporul va decide însă prin votul său suveran aşa că toată lumea ar trebui să folosească această armă ucigătoare, mai tare ca glonţul, a democraţiei!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI