Reîntoarcerea la calitate

În sfârşit o veste bună de la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului: examenul de admitere în învăţământul superior devine din această vară obligatoriu. După 22 de ani în care calitatea învăţământului românesc a scăzut continuu, să mă ierte acei profesori care fac de multe ori apostolat, dar acesta este adevărul, ministerul de resort a plecat urechea la semnalele îngrijorătoare care vin din societate. Nu trebuie să faci cine ştie ce analize profunde ca să constaţi că în societatea românească nu mai sunt la modă bunul simţ, un bagaj serios de cunoştinţe (ştiinţifice şi profesionale, să ne înţelegem, că celălalt tip de cunoştinţe este la mare preţ!), experienţa şi munca în general pentru a urca scara socială şi pentru a atinge un grad de bunăstare. Încet, încet scara valorilor s-a schimbat radical, şmecheria, înşelătoria, impostura şi obrăznicia ridicată la rang de artă fiind căile care asigură succesul. Nu mă refer acum doar la „domniţele” şi „cavalerii” promovaţi de revistele de can-can şi îmbrăţişaţi ca modele de adolescenţii de astăzi. Mă refer la plasarea în posturi de grea responsabilitate în statul român a unor neica nimeni, persoane fără prea multă educaţie (ca să nu spun glagorie, deşi unora descrierea asta le vine mănuşă!), sau a unor şmecheraşi puşi numai pe căpătuială, complet dezinteresaţi de soarta acestei ţări, dar care au un istoric complex şi complet în politică. Pentru că vorbeam de politică, recenta demisie din PDL a lui Sorin Frunzăverde are la bază şi lehamitea unui om care s-a săturat să fie dirijat de persoane cu o zestre profesională şi gândire politică mediocră şi care nici măcar nu-şi recunosc limitele considerându-se veşnici în posturile de şefi obţinute. Închizând scurtul excurs prin politică, să spunem că nu este deci de mirare că apar tot soiul de decizii aberante cum sunt cele de vânzare pe mai nimic a bogăţiilor naturale sau învrăjbirea etnică. Ori aceste persoane nu sunt în stare să gândească pe termen lung, ori nu vor să o facă. În ambele cazuri sunt blamabili. Şi în ambele cazuri lipsa educaţiei serioase este printre cauze.
Ne-au adus aici „relaxarea” post decembristă şi înţelegerea greşită a libertăţii ca liber arbitru, dar şi goana după bani a unor dascăli, da, chiar dascăli, care au perceput oportunitatea dată de o lege aiurea gândită şi au înfiinţat universităţi particulare ca pe nişte sereleuri. Evident că pentru a avea studenţi examenele de admitere au fost eliminate sau au devenit unele de-a dreptul caricaturale, iar calitatea absolvenţilor acestor instituţii de învăţământ „superior” este îndoielnică. Dar pentru că aveau conexiuni politice serioase nu a mai contat felul în care au obţinut diploma. Căutând studenţi cât mai mulţi universităţile de stat au lăsat şi ele mai jos ştacheta. Nivelul de incompetenţă şi impostură de la toate nivelele decizionale ale statului a crescut de aceea an de an, astfel încât s-a ajuns în situaţia de a menţine unii directori de instituţii sau intreprinderi în posturi deşi au împlinit vârsta pensionării, doar pentru că nu are cine-i înlocui.
Cum spuneam, în sfârşit MECTS face un prim pas spre reinstaurarea calităţii în procesul educaţional. Aceasta va avea efecte peste câţiva ani şi la nivelul societăţii. Cel puţin aşa sperăm. Ordinul MECTS 3313/2012 arată clar că universităţile sunt obligate să organizeze examen de admitere care poate fi un examen clasic, aşa cum se dădea examen de admitere la facultate înainte de 1989, sau o selecţie pe baza rezultatelor BAC-ului considerat un examen naţional relevant. Se elimină deci din ecuaţia admiterii la facultate media notelor obţinute în timpul liceului. Ori ştim cu toţii cum se obţin aceste note! Sincer, ordinul MECTS mi se pare de fapt doar a jumătate de măsură. Corect ar fi fost să fie organizate doar examenele de admitere cu probe scrise sau orale, iar BAC-ul să nu aibă relevanţă. El să rămână doar examenul de maturitate şi atât! Dar bine şi aşa, deocamdată.

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI