Reîntoarcere emoționantă la Castelul Sîncrai, fost azil de copii, astăzi, ”bijuteria” din centrul Transilvaniei: o femeie și-a dorit să-și revadă ”casa” după 67 de ani

Reîntoarcere emoționantă la Castelul Sîncrai, fost azil de copii, astăzi, ”bijuteria” din centrul Transilvaniei: o femeie și-a dorit să-și revadă ”casa” după 67 de ani

Castelul din Sîncrai, clădire istorică, în prezent mândru centru cultural recondiționat de Consiliul Județean Alba, ascunde între pereții săi sute de povești de viață emoționante. Legat de numele familiilor nobiliare Kemeny și Banffy, castelul construit în secolul XIX drept casă de vacanță, a fost transformat de comuniști, în 1947, în azil de copii. Erau vremurile grele de după război, când tații nu se mai întorceau de pe front și se murea pe capete din pricina lipsei medicamentelor și a hranei, astfel că sute de copii din toată țara au ajuns să fie găzduiți în azilul de la Sîncrai.

Aceasta este și povestea Domnicăi Domuș, o femeie din Baia Mare care, recent, a împlinit 70 de ani. O doamnă subțirică, volubilă, zâmbitoare, despre care n-ai putea spune că a trecut printr-o astfel de traumă. La 3 ani și jumătate a fost adusă dintr-un sat din județul Mureș la Sîncrai, după ce i-au murit ambii părinți, tatăl pe front, iar mama la nașterea celui de-al cincilea copil. Bunicii materni nu și-au permis să-i țină pe toți lângă ei, astfel că frații, cu excepția unui băiat, au fost împrăștiați care încotro. Domnica și-a petrecut 3 ani la Sîncrai, la 6 ani a fost transferată într-un cămin de copii din Cluj, unde a făcut școala, a terminat Conservatorul și apoi a plecat ca profesoară de muzică la Baia Mare, unde de altfel s-a stabilit, s-a căsătorit și a născut doi copii.

”De câte ori treceam cu trenul sau cu autocarul prin Aiud în drum spre mare, împreună cu elevii mei, vedeam turnul castelului și îmi aduceam aminte cum, în ciuda amenințărilor îngrijitoarelor, aveam curajul să urc acolo în turn, cât de mică eram, având în cap un singur gând: să văd dacă nu vine cineva după mine. Am împlinit recent 70 de ani și mi-am dorit să revin aici să revăd locul copilăriei mele mici, iar fiica mea mi-a făcut această surpriză și m-a adus până aici”, a mărturisit cu lacrimi în ochi Domnica Domuș.

Fosta profesoară de muzică spune că nu mai are foarte multe amintiri din acea perioadă, dar cele care i-au rămas sunt puternice: ”Țin minte că era o îngrijitoare care era tare blândă cu copiii și care obișnuia să-i țină în brațe înainte de culcare și căreia aceștia îi spuneau doamna Popa. Când doamna Popa lipsea, copiii adormeau cântându-i numele, parcă și acum îmi răsună în urechi”.

Emoția Domnicăi Domuș a fost amplificată de surpriza pe care i-au pregătit-o actualii administratori ai castelului, și anume reprezentanții Consiliului Județean Alba. Președintele Ion Dumitrel a întâmpinat-o personal și i-a oferit un pahar cu șampanie și o felie de tort. ”Au trecut 67 de ani de când, copil fiind, am trecut pragul acestui castel în calitate de preșcolar. Cu emoții și drag am revenit după atâta vreme să văd o parte a copilăriei mele mici. Felicitări tuturor celor care l-au renovat și pus în circuitul cultural-turistic. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să aveți parte de mulți vizitatori”, a scris profesoara Domnica Domuș în cartea de oaspeți a Castelului Sîncrai.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---