Reforma în poliţie…

De mai bine de douăzeci de ani în România au loc tot felul de reforme în numele promovării democraţiei şi al statului de drept şi mai nou al europenizării. Reforme care practic nu ne-au adus niciun fel de performanţe şi mai ales un trai bun pentru popor. Dimpotrivă. Reformele (sau mai bine zis contrareformele) ne-au lichidat industria şi agicultura şi ne-au privatizat marile bogăţii care au fost vândute pe doi bani investitorilor strategici din vechile imperii ce ne-au mai stăpânit odată, ca în cazul petrolului ori al băncilor noastre de elită. Acum a venit rândul reformei şi în poliţie. De fapt, acest lucru se întâmplă tot de vreo 20 de ani, astfel că la ora actuală nu mai vezi în stradă nici un poliţist adevărat, în uniforma sa distinctă şi cu dotarea necesară, atât de descurajantă pentru infractori. În locul lor au apărut poliţişti locali, comunitari, care numai profesionişti nu sunt din moment ce unii nu au făcut nici o zi de armată adevărată şi sunt un fel de paznici, de oameni de serviciu ai primăriilor sau de lipitori de afişe şi agenţi poştali de calendare şi scrisori electorale.
Dar, peştele de la cap se împute. Adică de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, un minister cât un guvern, îmbârligat, care, pe lângă faptul că este un colos cu picioare de lut, nu face practic nici administraţie şi nici activitate poliţienească. Aşa că noi nu avem cu adevărat un Minister de Interne condus de profesionişti, adică de poliţiştii autentici, trecuţi prin şcolile şi academiile de poliţie, dar mai ales prin practica muncii de siguranţă publică. Au ajuns în vârful piramidei tot felul de indivizi, de civili, de externi, mai ales din rândul politicienilor care, în afară de 4 sau 7 clase elementare au studiat la „distanţă”, aşa că au ajuns ospătarii să conducă un ditamai minister. Şi reforma pe care au făcut-o asemenea „poliţişti” a creat haosul care există în poliţia românească. Singura performanţă a acestora este că i-a demilitarizat şi civilizat pe poliţişti, adică i-a dezbrăcat de uniforme şi de atribuţii, ca să nu mai vorbim de salariile de mizerie şi celelalte drepturi care le-au fost ciuntite. Rămaşi în fundul gol şi în imposibilitatea de a-şi face datoria (noroc cu Consiliul Judeţean şi cu Ion Dumitrel care le mai dă câte un plin de benzină pe lună poliţiştilor din teritoriu), restructuraţi şi reorganizaţi mereu, poliţiştii români au dispărut practic din stradă şi dacă nu ar fi poliţia rutieră nu am şti practic că mai avem poliţie. Avem în schimb o armată de tot felul de funcţionari care au acaparat ministerul de resort, transformându-l într-o structură birocratică, greoaie şi ineficientă, în care tot felul de domni şi domnişoare bine împopoţonaţi dau ordine şi instrucţiuni care se potrivesc ca nuca în perete cu obiectul de activitate al poliţistului. Ce să mai zicem de tot felul de cântăreţi, dansatori, artişti şi fotbalişti ce au devenit poliţişti. Ba chiar şi în teritoriu au fost create organisme birocratice, gen ATOP Alba, formată din consilieri judeţeni, care, în afară de indemnizaţia lunară, nu au nici în clin nici în mânecă cu poliţia. Au în schimb cu politica.
Şi dacă la nivelul ministerului nu există un obiect clar de activitate, aşa cum nu există nici la nivelul prefecturilor şi a tot felul de servicii deconcentrate, expirate, atunci cum să meargă bine treburile în poliţie. Merg după cum îi conduc sau mai bine zis îi încurcă, că a ajuns poliţia să aibă acum drept cea mai importantă misiune organizarea alegerilor, după cum a declarat noul ministru de interne. Siguranţa publică a cetăţeanului poate să mai aştepte până când cine ştie ce măcel se mai întâmplă!
În concluzie, se impune desfiinţarea colosului cu picioare de lut, numit pompos MAI (ca şi sediul pe care îl ocupă) şi reînfiinţarea unui Minister de Interne, cum au toate ţările europene. Iar de administraţie să se ocupe consiliile judeţene, orăşeneşti şi comunale, primari şi aleşi locali, în spiritul descentralizării şi autonomiei locale atât de clamate, dar practic sufocate de aşa-zisa Instituţie a Prefectului care, practic, taie frunze la câini. Vorba lui Emil Boc. Bineînţeles, la câinii comunitari, căci copoii adevăraţi au fost tranchilizaţi şi trecuţi pe linie moartă ca să poată fura bine-mersi cei care ne-au privatizat şi globalizat ţara!

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI