Recviem pentru Adrian Păunescu

Când încă-un zeu al poeziei noastre
Cu inima rănită-n zori se stinge
Noi mergem mai departe prin dezastre
În ţara asta care-ntruna plânge

Când Păunescu Adrian – poetul
Şi-aruncă viaţa ca pe-o cârpă moale
Şi se retrage-ncetul cu încetul
În bezna rece-a lumii siderale

Noi încă trăitori în ţara stearpă
Pe care el, iubind-o, a murit
Văzând cum mulţi n-au după ce bea apă
Simţim amarul ca pe-un nod în gât

Simţim cum în poeţi se-adună jalea
Ca seceta-n pustiuri de nisip
Când ţara-şi strigă arsă disperarea
Şi îşi exprimă ofu-n fel şi chip

Şi ştim că Păunescu va mai scrie
Mereu şi iar durerea ţării lui
Păstraţi-i deci o coală de hârtie
La nesfârşit în crugul cerului
Creionul lui rămână mai departe
Şi sabie şi lance şi pumnal
Iar Dumnezeau preabunu-n rai să-l poarte
Un rai cu porţi cioplite în Ardeal
Dumitru MĂLIN
5 noiembrie 2010, Alba Iulia

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI