Profesorul universitar Bogdan Glăvan, de ce România nu e un paradis fiscal: ”Vina e a noastră. Iubim taxele mari, iubim să moară capra vecinului, iubim să facem rău, iubim un stat puternic”

Profesorul universitar Bogdan Glăvan, de ce România nu e un paradis fiscal: ”Vina e a noastră. Iubim taxele mari, iubim să moară capra vecinului, iubim să facem rău, iubim un stat puternic”

Bogdan Glăvan, profesor universitar de economie la Universitatea Româno-Americană și Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul URA, scrie într-o postare pe rețelele de socializare despre doi factori importanți care, combinați, pot să dea producție: munca și capitalul, dar și despre motivul pentru care România nu a fost și nu este un paradis fiscal.

”Traumele și consecințele migrației a milioane de români sunt uriașe.

Într-un singur fel putea fi împiedicat acest fenomen: România – paradis fiscal. Iată lecția de economie pe care ar fi trebuit s-o învățăm sau să o aplicăm. Nu am învățat-o nici azi.

Avem doi factori de producție: muncă și capital. Ei se urmăresc reciproc, să se combine ca doi îndrăgostiți, fiindcă e nevoie de amândoi ca să iasă ceva producție. Orice produs înglobează muncă și capital așa cum apa rezultă din combinarea hidrogenului și a oxigenului.

Citește și: Ministrul Finanțelor, gafă monumentală! Profesorul universitar Bogdan Glăvan: „Ce fel de impozit este? Pe inteligență sau pe prostie?”

Momentul 1990 este momentul marelui adevăr: România are surplus de forță de muncă sau penurie de capital – poți privi problema din ce unghi vrei. România investise enorm, este adevărat, în timpul comunismului, și acumulase mult capital. Existau toate acele fabrici și uzine + infrastructura. Doar că această acumulare de capital s-a realizat prin economisiri forțate: lumea a fost înfometată ca să se edifice toată această infrastructură, neprofitabilă, apropo. În 1989 lumea se revoltă. Vrea să mănânce, vrea libertate.

După Revoluție consumul explodează. Firește, economisirea se prăbușește. Capitalul existent nu doar că nu poate fi menținut (menținerea lui presupune economisire în continuare), dar se dovedește în mare parte lipsit de utilitate. Descoperim că nu avem capital pentru cât de mult consumăm, nu avem capitalul necesar pentru a forma baza de producție care să servească consumul. Hiperinflația agravează lucrurile, deoarece hiperinflația provoacă consum de capital. În esență, ne mâncăm propriile oase. Suferim, în realitate, de o uriașă penurie de capital.

Politicile guvernamentale agravează penuria. Reformele întârzie, corupția decolează. În acest cadru instituțional defect noua acumulare de capital este lentă. Capitalul începe să fie dezvoltat mai ales de securiști și de vechii oameni de partid, care pun mâna pe fabrici, pe terenuri și, cu ajutorul conexiunilor din administrație, se reorientează rapid pentru a servi piața sau statul, după caz. Acumulăm capital, dar lent și profund inegal și injust. Pe ansamblu, penuria de capital persistă. În consecință, salariile sunt mici, șomajul ridicat.

Forța de muncă începe să plece. Se duce acolo unde este capital care să liciteze pentru ea, care să o angajeze, acolo unde este prețuită, unde își poate maximiza valoarea (salarii mari). Pleacă tinerii după mineriade. Se pleacă și mai mult după liberalizarea circulației, odată cu intrarea în UE. Pleacă o treime din forța de muncă, îndrăgostită de capitalul occidental.

Citește și: Profesorul universitar Bogdan Glăvan, comparație între Elon Musk și Marcel Ciolacu: „Noi și când copiem o idee bună de la alții o facem prost”

Putea fi invers. Putea să vină capitalul aici, că dragostea e reciprocă. Doar că statul nu i-a permis. „Noi nu ne vindem țara” – sloganul ăsta e atât de stupid pe cât ai spune „Noi nu ne combinăm cu fotomodele, avem mândria noastră, ce naiba”. Pune impozite mari. Le mai micșorează Isărescu, când ajunge prim-ministru. Însă înregistrăm un deceniu pierdut, anii 1990. Apoi tot corupție, stat clientelar, instituții extractive, elite de pradă așa cum sunt ele descrise în manuale.

Consecințele? Capitalul e împiedicat să vină. Normal, iobagii rămân disponibili pentru baronii locali. De ce să-și vândă oamenii terenurile pe un preț mai mare, către străini? Lasă-i să și-l vândă pe nimic către securiștii locului, ca să fie patrioți. De ce să privatizăm, pentru ca întreprinderile să opereze eficient? Ca să facă străinii profit? Lasă-le în seama nomenclaturii române, să le jefuiască ea. Doar suntem patrioți, ce naiba. Patrioți dar analfabeți economic. Nu e o rușine să constați adevărul, e o rușine să persiști în această stare cunoscând adevărul.

Atragerea masivă de capital ar fi dus la rate mari de creștere economică aici. 7%-8%. Ca în țările asiatice, la vremea lor. Deci, salariile ar fi crescut rapid. Dar poate se deștepta lumea și nu mai vota baroni de evul mediu – iată un cost pe care unii l-au realizat. așa că mai bine nu.

Nici unui stat occidental nu i-ar plăcea ca România să aibă taxe mici, foarte mici. De ce, ca să plece capitalul de la ei la noi? Păi cine e prost să pățească asta? Nu mai bine ne dau ei ajutoare externe pe care noi le cheltuim în bună măsură tot importând bunuri produse, firește, la ei, acolo unde e capital și producție?! Iată, Sherlock, cum stă treaba și cum se aliniază planetele. Dar ăsta e factor secundar.

Vina e a noastră. Nu am înțeles și nu înțelegem. Iubim taxele mari, iubim să moară capra vecinului, iubim să facem rău, iubim un stat puternic. Ne iubim propriul călău – există poza aia cu pensionarul care îi pupa mâna minerului în anii 1990.

Nu vrem taxe mici. Foarte bine. Omul face în viață exact ce vrea. Dar legile economiei sunt precum legile fizicii, imbatabile. Dacă prigonești capitalul, inițiativa privată, atunci vei rămâne cu salarii mici. Nu vom avea producție, ne vor plesni țevile alea construite de Ceaușescu pe seama înfometării populației și nu le vom putea înlocui la timp. Fiindcă nu e capital. Deoarece capitalul stă departe de oamenii care îl disprețuiesc”, a scris Glăvan pe Facebook.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI