Privatizarea sănătăţii

    La început de An Nou ne urăm cu toţii să fim în primul rând sănătoşi, noi şi familiile noastre, prietenii, colegii şi vecinii. Toată lumea doreşte să fie sănătoasă ca să se poată bucura sau mă rog, întrista, mai ales acum, în plină criză medicală, când ferească Cel de Sus să te îmbolnăveşti şi să ajungi în spital căci îţi trebuie o căruţă de bani să-ţi refaci sănătatea. Totul costă, de la consultaţiile care au devenit tot mai private şi piperate până la tratamente şi medicamente aduse de acasă, ca să nu mai vorbim de intervenţiile chirurgicale care au tarife bine definite, sau mă rog, şpăguite. Banii nu mai ajung însă nici pentru spitale, care sunt fie închise, fie pline de datorii, nici pentru medicii care pleacă pe capete din ţară, nici pentru investiţii şi achiziţii de aparate şi echipamente moderne, de investigare, diagnostic şi terapie la standarde cât de cât europene. Pe unde se scurg oare miliardele de euro din bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, la care contribuie milioane de români, începând de la tânărul angajat şi până la pensionarul cel  mai sărac. Cine toacă cei 1,27 de miliarde de euro alocaţi Ministerului Sănătăţii şi cei peste 4 miliarde de euro din bugetul CNAS pe anul 2012, plus banii de la primării, consilii judeţene şi coplată?
În primul rând, în Bucureşti şi în multe judeţe ale ţării, casele de asigurări de sănătate au sedii imense, palate adevărate, cumpărate pe bani mulţi prin tot felul de învârteli (vezi sediul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate), dotate după ultimul răcnet, dar mai ales au scheme umflate ca să aibă asigurat câte un jilţ sau fotoliu toată floarea clientelei politice. Salarii, indemnizaţii, prime, diurne, tot felul de stimulente, deconturi pentru medicamente eliberate pe numele morţilor, pentru tot felul de carduri şi softuri inutile sau puse la conservat, precum şi alte matrapazlâcuri financiare, cu sau mai ales fără licitaţie, descoperite recent de Curtea de Conturi, au făcut din Casa naţională şi din cele judeţene, mai ales dâmboviţene adevărate citadele ale corupţiei şi sifonării banilor adunaţi din toate taxele asiguraţilor. Aceasta în timp ce medicii, mai ales cei rezidenţi, au salarii mizerabile, iar asistentele abia o duc de pe o zi pe alta cu 700-800 de lei pe lună.
Cert este că aşa nu se mai putea şi că se impunea o reformă a sistemului pentru că toată lumea, asiguratori, asiguraţi, medici şi pacienţi au fost şi sunt profund nemulţumiţi de cum sunt trataţi. Revoltate par însă şi autorităţile care sunt zilnic bombardate cu proteste şi situaţii incredibile de bolnavi lăsaţi pe stradă, o imagine ce nu pică deloc bine politicienilor şi guvernanţilor, mai ales acum când vin alegerile. Aşa că ce s-au gândit ei: să pună de o nouă reformă a sănătăţii care să-i spele de toate păcatele. Adică să arunce pisica moartă a sănătăţii din curtea statului în cea a privaţilor. Acest lucru îl are în obiectiv, între altele,şi noul proiect de lege a sănătăţii. Practic, casele judeţene de asigurări de sănătate se vor desfiinţa şi în locul lor vor apărea 10 case private de sănătate care vor prelua circa 90 la sută din fondurile alocate sănătăţii. Ele vor funcţiona aşa cum activează în prezent societăţile de asigurări (Asirom, Omniasig, Astra etc.) şi vor oferi pachete cu servicii de sănătate pentru cetăţenii asiguraţi, contra unei prime a cărei mărime evoluează în funcţie de pretenţiile şi punga fiecărui pacient. Noile case de asigurări de sănătate vor deconta prestaţiile medicale dar vor avea grijă ca orice firmă comercială să obţină şi profit, şi să acorde inclusiv dividende. Adică sănătatea devine, pur şi simplu, un act comercial, în care contează în primul rând banii, deşi Hipocrate şi jurământul lui au pus medicina şi pe slujitorii ei în cu totul altă postură, nu atât comercială, cât umană, ca sănătatea, bunul cel mai de preţ al omului să nu devină obiect de tranzacţii veroase şi averi fabuloase. Dar vremurile s-au schimbat mai ales acum, de când ne aflăm şi noi pe valurile globalizării. De fapt, dacă judecăm sănătos, atunci nu putem să nu constatăm că dracul, adică FMI-ul se pare că şi-a băgat coada şi aici, şi că firmele de asigurări multinaţionale din România au şi ele un interes major în privatizarea sănătăţii, întrucât au prea puţini asiguraţi, deoarece românii, din cauza sărăciei, nu dau buluc să-şi încheie poliţe pentru toate bunurile, pentru întreaga familie şi mai ales pentru viaţă. Aşa că nu degeaba se bat şi ele ca să încheie asigurări de sănătate şi să-şi ia partea leului din privatizarea sănătăţii.
Dar ce mai contează o privatizare în plus faţă de vânzarea pe nimica toată a petrolului, a băncilor, a gazului, a pădurilor, a apelor minerale şi probabil, a aurului. Să fim deci şi cu sănătatea privatizată, adică la cheremul străinilor. Oricum, dacă ne gândim că tot mai mulţi români preferă spitalele şi clinicile din Austria, care, în paranteză fie spus, deţine cele mai puternice societăţi de asigurare din România, poate că ne vor face tot ei ordine şi în sistemul de sănătate. Nu ar fi nici primul, nici ultimul domeniu în care ei şi-au impus dominaţia!

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI