Povestea unei tinere pictorițe din Alba, reîntoarsă în România după 20 de ani petrecuți în Italia: ”Sufletul meu e momentan acasă”

Povestea unei tinere pictorițe din Alba, reîntoarsă în România după 20 de ani petrecuți în Italia: ”Sufletul meu e momentan acasă”

Pictorița Andreea Georgiana Tibu s-a născut la Cugir pe 28 aprilie 1988. Încă de la o vârstă fragedă, a iubit tot ce înseamnă culoare, natură, animale și oameni. Consideră că încă de pe atunci descoperise frumosul în orice loc, persoană, animal sau obiect.

Cu mare plăcere își amintește cum părinții îi spuneau: „Te închidem în valiza de pe dulap ca să nu mai crești și să rămâi mereu așa de dragăstoasă cu noi toți!”. Deși anii au trecut, simte că a păstrat mereu același suflet de copil, chiar dacă a devenit un adult și viața a pus-o în fața multor alegeri, schimbări, decizii. De-a lungul timpului a realizat cât este de adevărat atunci când auzi fraza: „să nu uiți niciodată de copilul din tine”, să continui și să-ți cultivi pasiunile.

„Copil fiind, așteptam cu nerăbdare orele de desen și pictură. La Școala Generală nr. 4 din Cugir, unde am studiat până la vârsta de 12 ani, a fost locul unde am realizat cât de mult mă fascina arta, chiar dacă pe atunci nu știam eu exact ce înseamnă. Eram elevul care de 1 Iunie, Ziua Copilului, participam la toate evenimentele/concursurile de desen pe asfalt, reprezentând clasa sau școala mea în curtea Liceului «David Prodan» din Cugir și după ore mergeam la Clubul elevilor pentru activități diferite (pictură, colaj, desen)”, mărturisește Andreea.

Citește și: FOTO| O tânără din Alba, trăiește la propriu visul american: Dintr-un orășel din județ, la director general în Miami și pe covorul roșu de la Festivalul de Film de la Cannes

În luna august 2000, împreună cu sora sa, Oana Cristina, s-au reunit cu părinții, plecați în Italia, la Roma. Nu știa atunci că minunata capitală a Italiei ar putea deveni orașul de maximă inspirație datorită patrimoniului artistic pe care-l deține, la fel ca întreaga Italie și posibilitatea de-a lungul anilor de a călători în multe capitale europene.

La Școala „Renato Fucini”, la care a studiat între 2000 și 2002, unde a efectuat doi ani într-unul, mai precis clasa a VI-a și a VII-a alături de profesoara de artă, care a înțeles cât de mult iubea orele ei, a participat în timpul activităților extrașcolare la realizarea copiei tabloului “Scudo con testa di Medusa” realizat în 1598 de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (originalul astazi expus la Galleria degli Uffizi di Firenze). A fost pentru prima dată când a simțit într-adevăr că înțelege ce înseamnă să pictezi.

Între anii 2002 și 2007 urmează studiile pentru Diploma de Școală Secundară la Liceul Lingvistic Orazio, din Roma. Limbile străine au fascinat-o tot timpul și îi era era foarte simplu să asimileze sau să le învețe.

Pictorița Andreea Georgiana Tibu ne-a dezvăluit modul în care arta nu doar că i-a oferit o direcție clară în viață, ci a fost și un mijloc prin care a păstrat o legătură strânsă cu ambele culturi și comunități, în special cu cea românească din Italia.

„Viața în Italia nu a fost întotdeauna ușoară, dar apartenența la o comunitate de români mi-a facilitat integrarea și adaptarea. Prietenele mele cele mai bune din Italia sunt tot românce, am fost la Universitate împreună. Părinții mei, la rândul lor, aveau cunoștințe din țară care locuiau ori la Roma, ori prin apropiere și ne întâlneam cu fiecare ocazie. Eram o comunitate foarte frumoasă de români și asta m-a și ajutat în tot procesul acesta de integrare”, susține Andreea.

În ciuda provocărilor întâmpinate în Italia, Andreea a reușit să-și păstreze identitatea culturală românească, construindu-și în același timp o viață artistică în această țară adoptivă. După 20 de ani petrecuți în Italia, ea a simțit chemarea de a se întoarce acasă, în România, însă legăturile sale cu Italia rămân puternice. Ea ne-a vorbit despre experiența sa de a pleca din Italia și de a-și găsi liniștea înapoi în țara natală.

„Am înțeles sacrificiul părinților mei acum, chiar dacă atunci nu îmi explicam exact. Acum mi-am dat seama că și eu am avut un parcurs asemănător cu al lor când m-am decis să plec de unde am locuit 20 de ani. Chiar dacă m-am întors în România, acasă, am plecat dintr-un loc unde am stat 20 de ani. Și am retrăit sacrificiile făcute de ei, de a te reintegra sau integra într-un loc nou și atunci i-am înțeles mai bine.

De când m-am mutat în România, m-am dus în vacanță la Roma de două ori, să văd ce simt. A fost minunat pentru că am fost în vacanță, dar nu am simțit să rămân acolo. Îmi lipsește într-adevăr, nu pot să mint, îmi lipsesc oamenii, arhitectura, starea pe care ți-o transmit oamenii de acolo, dar în același timp mi-am găsit liniștea aici, în România. Nu am de unde să știu ce se va întâmpla peste ceva timp. Momentan când îmi e dor de Roma, iau un avion, merg în vacanță, dar mă întorc acasă în România. Sufletul meu e momentan acasă”, a spus artista.

Pentru Andreea, arta a fost întotdeauna un mijloc de conexiune, un pod între România și Italia. Chiar și după revenirea în România, pictorița păstrează legături strânse cu cei din Italia, în special prin colaborările sale artistice. Ea a continuat să primească cereri de tablouri din partea cunoștințelor din Italia, dar și de la persoane noi care apreciază lucrările sale.

„Chiar dacă sunt în România păstrez o legătură strânsă cu toți cunoscuții din Italia, mai ales prin artă. Țin legătura cu laboratorul de artă cu care am colaborat și chiar am avut cereri de comandă din partea persoanelor de acolo, nu neapărat români. De exemplu, un prieten din Italia m-a contactat și mi-a spus că îi place ce fac și i-am trimis trei tablouri. Și evident am și o susținere și din partea românilor din diaspora care îmi spun că dacă voi organiza vreodată o expoziție la Roma, să îi anunț că vin să mă susțină”, a menționat artista.

Întoarsă în România, Andreea nu s-a limitat doar la pictura pe pânză. Ea a colaborat cu diverse instituții și a organizat ateliere de pictură pentru copii, contribuind la educarea noilor generații în spiritul artei.

„În România nu m-am oprit în ceea ce privește arta doar la a picta pe pânze, ci am folosit arta și în colaborări cu instituțiile, cum ar fi Biblioteca Județeană pentru copii din Alba Iulia pentru ateliere de pictură, m-au invitat la câteva evenimente de pictură pe față pentru copii.

De asemenea, am reprezentat cu mândrie comunitatea română din Alba Iulia în cadrul proiectului de artă multiculturală. Am fost cea care a reprezentat etnia română, alături de 23 de artiști din toată țara, în 2023”, ne-a mărturisit Andreea.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI