Pleaşca

O eventuală antologie a perlelor produse de politicienii perioadei postrevoluţionare l-ar fixa probabil pe ex-ministrul Culturii, Theodor Paleologu, cu identificarea făcută între preşedintele Băsescu şi „pleaşca” pe care acesta ar reprezenta-o pentru PDL. O nouă pleaşcă a căzut pe capul PDL-ului conectând de câteva săptămâni naţiunea, prin intermediul micului ecran, la divorţurile Iri-Moni şi Pepe-Oana. Inimile simţitoare ale telespectatorilor au mai fost puse la grea încercare şi prin crima comisă în Spania de un român ce a prezentat pe internet cadavrul iubitei sale pe care tocmai o asasinase sau de fiica fotbalistului Dorin Mateuţ, fotomodela Natalia, arestată în Olanda pentru furturi din magazine cu carduri false şi compătimită de sensibila presă din România. Ca dovadă că ea a apărut marţi seara în emisiunea Cancan Tv, difuzată de milosul canal B1 şi s-a plâns de poliţiştii olandezi pe care i-a calificat drept „foarte scârboşi şi reci”. Potrivit tabloidului Click, „vedeta a suferit un adevărat şoc în arest: a mâncat foarte puţin şi i se permitea să facă un duş pe zi”. În plus, „patul era din fier, rece, cu o saltea din cauciuc şi aşternuturile de unică folosinţă”. Dacă vedeta (?!) va fi găsită vinovată, ceea ce nu-i doresc mai ales tatălui ei, pedeapsa ar fi să trăiască cel puţin o săptămână într-o casă obişnuită din România, unde condiţiile oferite de orice închisoare occidentală pot fi considerate dezirabile la capitolul hrană, igienă, civilizaţie în general. Cât despre poliţiştii olandezi, poate că lipsa lor de amabilitate în raport cu infractorii, indiferent dacă aceştia sunt sau nu VIP-uri, este exact ceea ce asigură acolo un climat normal, de natură să-i facă pe cetăţeni să se simtă în siguranţă, adică apăraţi de cei pe care comunitatea îi plăteşte exact în acest scop.
Revenind la ceea ce poate fi considerată o pleaşcă pentru guvernarea portocalie, trebuie spus neapărat că o parte din ea este însăşi schimbarea la faţă a Realităţii TV, unde am înţeles că echidistanţa este păzită cu agenţi plasaţi lângă jurnalişti. În orice caz, marţi, 5 aprilie, când orice televiziune adevărată de ştiri ar fi dat întâietate informaţiei potrivit căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a admis recursul în interesul legii privind aplicarea Legii 221/2008 referitoare la creşterile salariale în Educaţie, microfoanele Realităţii TV ca şi ale celorlalte televiziuni, ce-i drept, erau îndreptate spre gardul mut al moşiei lui Iri de la Izvorani ca să capteze orice zvonuleţ privind soarta Irinucăi, problema numărul unu a românilor în acest moment. Aşa stând lucrurile, vă voi spune că, decizia ÎCCJ fiind obligatorie, toate soluţiile ce vor fi pronunţate în cazurile în care profesorii au acţionat în judecată Guvernul pentru acordarea măririi salariale de 50% vor fi soluţionate în sensul admiterii acţiunilor, indiferent de instanţa care va judeca. Decizia ÎCCJ este şi un motiv pentru promovarea acţiunii de revizuire a celor care au pierdut în instanţă procesele cu Guvernul, acţiune ce va trebui soluţionată în favoarea reclamanţilor. Luni şi marţi seara la TVR, respectiv la Realitatea TV, devenită, iată, frecventabilă, premierul Emil Boc a declarat că banii vor fi daţi profesorilor „când va permite economia”, respectiv pe parcursul anilor 2012, 2013 şi 2014. Halal stat de drept!!!
Dacă nu sunt bani, întrucât am ieşit, nu-i aşa, din recesiune dar nu şi din criză, cum se face că o instituţie precum Compania Naţională de Investiţii, aflată sub autoritatea ministerului dnei Elena Udrea (MCDR) a lansat marţi, 5 aprilie 2011, un anunţ de intenţie privind construcţia unei săli polivalente în Capitală, în valoare de 50 de milioane de euro? Proiectul urmează să fie demarat în iulie 2011 şi va fi realizat în doi ani şi jumătate. Acest minister a reuşit contraperformanţa de a cheltui o grămadă de bani degeaba. Potrivit Eurostat, de exemplu, numărul turiştilor care au venit anul trecut în România a scăzut cu aproape 9 procente faţă de 2009, ţara noastră având cel mai slab turism din UE, deşi în promovarea domeniului s-au investit sume enorme. S-ar putea zice aşadar că şi pentru Elena Udrea din Pleşcoi sau pentru Emil Boc din Răchiţele, prestaţiile zilnice ale lui Iri, Moni, Pepe, Oana, Natalia şi ale altora ca ei sunt o Pleaşcă şi încă una mare de tot.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI