Pensionari de lux

    Dumnezeu a vrut să mă încerce săptămâna trecută, sau să-mi dea o lecţie, ca să-mi deschidă ochii asupra unei realităţi dureroase. Ce s-a întâmplat? Am rămas înţepenit de şale, singur, în  casă, fără a avea posibilitatea de a comunica cu exteriorul, având amândouă telefoanele blocate. Cu chiu cu vai am găsit nişte „minute” pe o cartelă de telefon mobil şi am apucat să sun la un dispecerat de taxi, să-mi facă un comision şi să-mi aducă medicamente şi de mâncare. Apoi… am zăcut, pur şi simplu. Atunci m-am gândit la toţi bieţii pensionari care nu au pe nimeni, care nu au mijloace de comunicare cu exteriorul şi, poate, nici măcar bani de medicamente şi de mâncare. Oameni care zac în casele lor, aşteptând ca Dumnezeu să se îndure de ei. Într-un fel sau altul…
Şi tocmai de la aceşti necăjiţi de pensionari se găseşte acum statul român să mai taie ceva, ca să-şi poată întreţine armata de funcţionari ineficienţi. Că a apărut, recent, madam Sulfina Barbu, care şi-a dat cu părerea că ar fi bine să se mai reducă pensiile, aşa, cu vreo 10 la sută. Păi, bine, madam, ai trăit vreodată din câteva sute de lei? În frig, în foame, fără medicamente? Fireşte că nu, dar Dumnezeu îţi va da şi ţie, mai mult ca sigur, o lecţie, ca să înţelegi drama bieţilor bătrâni singuri. Problema este că, în timp ce unii pensionari abia îşi duc zilele, alţii se lăfăie, fără exagerare, şi primesc pensii mai mari decât 5-6 oameni activi. Nu vreau să dau nume acum şi aici, dar culmea este că la pensiile lor nesimţite şi-au mai adăugat şi câte un statut de revoluţionar, aşadar mai primesc câte o sumă cuprinsă între 1.700 şi 2.600 de lei, lunar. Pentru ce? Pentru că, chipurile, ei au „revoluţionat”, când de fapt tocmai ei (cei ce au avut funcţii babane şi pe vremea lui nea Nicu) au fost şi exponenţi ai regimului comunist, poate chiar colaboratori ai securităţii. Păi, dreptate e asta? Chiar am ajuns zilele din urmă ale omenirii, când, după cum zice Cartea Sfântă, celui ce nu are i se va lua iar celui ce are i se va mai da? Cine poate interpreta asta? Eu unul nu cred că această expresie trebuie interpretată material, ci spiritual. Adică celui ce nu are păcat pe suflet i se va lua şi măruntul păcat comis fără de voie, iar celui ce are păcate mari, i se vor da şi mai multe. Ca să-şi paveze definitiv calea spre iad…
În fine, nu cu fineţuri teologicale vreau să vă reţin atenţia, ci cu drama acestui biet popor, ai cărui tineri pleacă din ţară pe capete, lăsându-şi bătrânii acasă, să moară în propria lor mizerie, în frig şi în foame. Trist acest lucru, căci, vorba aceea: „Vai de gospodarul care nu protejează rădăcinile şi trunchiul pomilor în timpul iernii, căci acela nu va avea nici flori în primăvară şi cu atât mai puţin roade!”

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI