(P) Mircea TRIFU: Soluţia economică pentru Alba Iulia

În opinia mea, economia municipiului Alba Iulia trebuie privită în contextul economiei întregului judeţ, născut acum aproape o  jumătate de secol. Alba a fost un judeţ atipic, a fost creat prin comasarea a 6 foste raioane  care se aflau în componenţa regiunilor limitrofe de atunci. Alba Iulia a fost desemnată ca şi capitală de judeţ exclusiv pe criterii istorice, căci din punct de vedere economic Alba Iulia nu se situa la nivelul altor oraşe care au intrat în componenţa noului judeţ.

În anii de după 1968, în urma unor investiţii masive, Alba Iulia a căpătat anvergura economică şi demografică necesară unei capitale de judeţ. Au fost create, după moda acelor vremuri, unităţi economice mari care activau în special în domeniul industriei grele – Utilajul, Întreprinderea Mecanică, Refractara şi altele. Ceea ce la momentul acela asigurau oraşului statutul de pol economic al judeţului s-au dovedit după 1989 adevărate pietre de moară în angrenajul economic al oraşului nostru, prin dispariţia lor sau restrângerea activităţii, punând oraşul într-o situaţie economică extrem de precară în anii 90 şi începutul anilor 2000.

Practic, oraşul s-a reîntors în postura economică secundară pe care o avea în angrenajul judeţului, cedând locul de campion al judeţului din acest punct de vedere Sebeşului, care a avut trei  avantaje: 1) tradiţia istorică industrială net superioară; 2) economia sa a fost dominată de industria uşoară, mult mai uşor de restructurat după 1990  şi 3) se afla la o foarte importantă, poate cea mai importantă intersecţie de drumuri, de căi comerciale, a regiunii noastre. Dacă privim în ansamblul său, contextul economic al judeţului Alba este unul favorabil, PIB-ul pe cap de locuitor se situează în jurul a 8.500 euro, depăşind judeţe “cu pretenţii” – Bihor sau Mureş, fiind foarte aproape de Sibiu şi Arad. Se pun întrebări fireşti: aici ne este locul? Revenim la argumentul pentru care, acum aproape jumătate de secol, Alba Iulia a fost desemnată capitala judeţului Alba, cel istoric, care se valorifică economic prin turism. A fost repusă în valoare Cetatea, dar trebuie valorificat potenţialul ei, prin impulsionarea investiţilor conexe – în infrastructură turistică de ospitalitate, unităţi de cazare şi alimentaţie publică. Există o polítică de promovare a Albei Iulia, însă trebuie ca aceasta să fie completată cu servicii care să scoată bani din buzunarul turiştilor. Referitor la investiţiile directe, aceasta e o temă foarte dezbătută în mediul local.

De ce nu vin companiile în Alba Iulia? De ce nu vin  “investitorii”? Să nu vină, să meargă la Sebeş, că uite ce poluare generează! Alba Iulia să rămână un oraş curat, nepoluat, nu ne trebuie fabrici! Un investitor nu  vine într-o locaţie decât după calcule reci, de oportunitate şi eficienţă economică. Administraţia locală trebuie să identifice terenuri în proximitatea oraşului, dacă este cazul să îşi bugeteze şi achiziţionarea acestora, să le doteze cu utilităţi şi să le ofere potenţialilor investitori. Şi poate că şi ideea, mai veche de altfel, de creare a unui pol de dezvoltare economică Alba Iulia-Sebeş ar merita să fie repusă în discuţie. Însă trebuie să ne hotărâm cum vrem să fie acest oraş, care să fie specificul acestuia? Să fie un oraş turistic? Atunci să nu ne mai cramponăm că  “nu sunt investitori” şi să facem “ca la carte” o strategie pe cel puţin 10 ani, care să cuprindă o dezvoltare economică majoritar bazată pe turism şi bineînţeles serviciile adiacente acestui tip de activitate. Şi s-au văzut multe oraşe care prosperă de zeci şi sute de ani şi fără fabrici şi uzine nenumărate la periferia lor. Sau vrem să dezvoltăm Alba Iulia ca un centru industrial, de servicii, logistic? Atunci o să lăsăm ca secundară  partea cu turismul şi ne axăm pe o strategie de dezvoltare urbană şi periurbană în care pe minimum 10 ani ne concentrăm pe acţiuni care să favorizeze migrarea capitalurilor  către Alba Iulia.

Însă, şi nu cred că din rea voinţă, ci până la urmă din voinţa normală, firească, de a face cât mai multe pentru urbe, în Alba Iulia se vrea şi turism, şi industrie, se vrea ca Alba Iulia să fie şi centru universitar, şi centru istoric, şi centru cultural. Părerea mea este că cel puţin în următorii 20 de ani Alba Iulia nu are anvergura unui oraş care să le poată dezvolta şi susţine pe toate. Trebuie ca noi toţi, şi aici nu mă refer doar la administraţie, să ştim ce vrem din punct de vedere al dezvoltării economice a oraşului. Să ne asumăm acel drum. Iar dacă împreună vom găsi un model economic viabil, producător de valoare adăugată, atunci vom putea să ne asigurăm investiţiile publice atât de necesare dezvoltării oraşului şi confortul nostru de zi cu zi.

Mircea Marian Trifu-Publicitate electorala

Cod unic de identificare 24160366

La comanda lui Mircea Marian Trifu

Publicat de SC Unirea Pres SRL, editor ziarulunirea.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI