Oliviu Iacob, fost Inspector General al Inspectoratului Școlar Alba, s-a stins din viață: ,,I-a cedat tocmai ce-l caracteriza pe el: inima”

Oliviu Iacob, fost Inspector General al Inspectoratului Școlar Alba, s-a stins din viață: ,,I-a cedat tocmai ce-l caracteriza pe el: inima”

Marius Oliviu, fost jurnalist, acum publicitar clujean, a scris după moartea tatălui său următorul necrolog pe site-ul său: 

A dispărut cel mai bun om din lume – tata, profesor Oliviu Iacob, fiul lui Constantin și al Mariei. I-a cedat tocmai ce-l caracteriza pe el: inima; a făcut infarct. Tata a scris despre părinți, familie și lumea satului ardelean în Constandinul Turcului. Moștenirea.

A absolvit filologia la Cluj, după care a lucrat ca profesor de limba română în județul Alba, unde a deținut timp de 16 ani funcții de director sau director adjunct la – pe atunci – Școala Generală 9. Școala a fost comasată ulterior cu Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” din Alba Iulia, acum Liceul Tehnologic cu același nume.

L-a prins Revoluția română ca Director la Școala 9 iar mai apoi, între anii 1993 și 1996, a fost Inspector General al Inspectoratului Școlar Alba. Viața lui a stat „sub semnul unei fabuloase PREZENȚE a cuvântului”, ca să-l parafrazez pe Blaga, poetul său preferat.

A locuit în ultimii ani de viață la Cluj, într-o casă vecină cu cea a poetului luminii și al misterelor, clădire pe care trona o placă rece de marmură. M-a rugat să i-o fotografiez. Asta fiindcă tata a avut printre altele, după inspectorat și profesorat, și o bună perioadă editorială.

A fost președinte al Asociației „Școala Albei” (1996–2007), sub egida căreia a desfășurat o bogată activitate publicistică. A activat ca redactor de carte pentru mai bine de 100 de titluri apărute la editurile Școala Albei și Bălgrad. Dincolo de cărțile scrise sau redactate, tata a avut și câteva biblioteci citite.

Cel puțin una, numerotată și ștampilată frumos cu prof. Oliviu Iacob, i-am dus-o eu la Cluj. Măcar c-o bibliotecă, tată, dacă nu cu multe altele, ți-am rămas dator. Tata a fost, de asemenea, la începutul anilor `90, un membru remarcat al PSD Alba, chiar dacă nu chiar unul marcant.

Dacă ar fi dat și el mâna cu Ion Iliescu, așa mi-a zis atunci, poate că ar fi fost chiar unul marcant, dar n-a fost să fie și nici n-a insistat. A preferat publicistica și a ieșit onorabil la pensie, ca profesor și membru UZPR.

Ne-a protejat pe toți cei din familie, cu tact și bun simț, susținându-ne discret, chiar fără să ne dăm seama. Nu-mi amintesc să făcut vreodată ceva exagerat sau ostentativ. A fost un om credincios, moștenind-o pe bunica Măriuca.

Tatăl său – bunicul Constantin, al cărui nume a dat titlul Costandinul Turcului – a fost cantor la biserica din Șpălnaca. Va fi înmormântat în Cimitirul Cordoș din Cluj-Napoca. Dumnezeu să-l odihnească!

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News