Nu-i vinovat Mircea Hava

Prietenul meu, prof. I.B., autor de culegeri de matematică şi fizică, trăitor cu frumoasa-i soţie la Deva, a venit la deschiderea Zilelor Oraşului, au gustat din una, alta, au poposit pe la „antichităţi”, momente sportive, scenice, după care mi-au trântit-o în nas:
– Cum e posibil ca pe intrarea principală, pe poarta principală a Cetăţii, Poarta nr. 1, să nu fie arborat niciun steag, un tricolor măcar, un steag al cetăţii? Este impardonabil. Ce face primarul? Este o insultă!
– Nu cred, îi spun, că primarul Mircea Hava e vinovat. Este un sector la primărie care se ocupă cu steagurile, însemnele, cu pavoazarea. Ai dreptate: un tricolor măcar, să nu mai vorbim de-o oală mare de flori plantate, aşezată de-o parte şi de alta a intrării ar fi dat un aer mult mai sărbătoresc, întinerind clipa.
– Să trecem peste asta, zice. Cum îţi explici că astă toamnă târziu, apoi la 1 Decembrie, cei aproape 15 saci mari cât nişte lepedeie stau încărcaţi şi acum de mizerie, degradată de adunături, neridicate, prin care primăvara a înălţat şiragul de buruieni, uite-le în stânga, în dreapta. Cum să nu ridici aşa ceva un an de zile, chiar din ochii trecătorilor, cine să mai înţeleagă aceste gesturi total „necomestibile” cum zici tu! Nu primarul să vină să le ridice, dar să le vadă, să dea dispoziţie, este altceva. Îmi pare rău de Alba Iulia, să deschizi „Zilele oraşului” cu asemenea vreascuri strânse de-un an în baloturi şi neridicate, amiroase a putrefacţie morală.
– Eşti prea aspru, dar îţi dau dreptate. Trebuie mai multă atenţie acordată spaţiului, mediului înconjurător. Neglijenţa celor ce-au cosit, celor ce-au adunat buruienile etc., se răzbună. Asta trebuie să-l nemulţumească pe primar, care, de altfel, e un om harnic, se zbate, a pornit bătălia pentru Cetate să le fie pe plac şi austriecilor: elementul tradiţional fiind încă palid reliefat. Ţie ţi se par aleile betonate, nişte piste, de aeroport. Nu am nimic împotrivă. Îţi umblă imaginaţia, sunt de acord că noutăţile trebuie să inunde ochiul, să te bucuri de găselniţe arhitectonice în peisaj, de la mini-acumulări de ape în care să se scalde exotice păsări până la aranjamente sportive, terenuri anume protejate. Dar să ne bucurăm! Să ne întoarcem la steaguri, la sacii cu descompuse vreascuri, năpădite de putrefacţii şi buruieni!
– Am vrut să stau câteva zile, amice, mă întorc la Deva! Salutare!
– Drum bun!
Clipă consemnată de
Ion AIUDEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News