Noul cal troian

    Timeo Danaos et dona ferentes, adică mă tem de greci chiar şi când fac daruri, aşa i-a avertizat Laocoon pe troieni când grecii, după un deceniu de asedii contracarate, au mimat retragerea, lăsând la porţile Troiei un uriaş cal de lemn pe post de ofrandă adusă învingătorilor. Ştie toată lumea că acceptarea darului a dus la cucerirea Troiei de către greci la capătul unui masacru. Celebrul cal troian s-a metamorfozat în zilele acestea într-un referendum numai bun de speriat Europa şi, pe cale de consecinţă, lumea întreagă, intens preocupată de acest al doilea val al crizei economice, indestructibil legat de falimentul iminent al Greciei. E vorba, desigur, despre referendumul pe tema planului european de salvare a Greciei, iniţiat de premierul elen Giorgios Papandreou şi aprobat miercuri prin vot unanim de guvernul său, chiar dacă unii miniştri au criticat măsura.
Ca româncă, în primul rând, dar şi în calitate de cetăţean al Europei, nu pot să nu mă întreb ce anume l-ar fi putut determina pe şeful executivului grec să vină cu o asemenea propunere extrem de riscantă, în condiţiile în care respingerea planului de salvare ar fi echivalentă cu o sinucidere pentru Grecia care şi aşa de-abia se ţine pe picioare. Singura explicaţie care îmi vine în minte este că premierul grec a pus ambiţiile sale politice deasupra tuturor celorlalte considerente, între care responsabilitatea faţă de soarta propriei ţări, dacă nu şi a Europei, ar fi trebuit să primeze. Sau te pomeneşti că Papandreou se aşteaptă ca poporul să accepte măsurile de austeritate ce includ reducerea aparatului bugetar de la circa 400.000 de persoane la 200.000, pentru o populaţie de 10 milioane de locuitori, scăderea numărului funcţionarilor publici cu 30.000, în următoarele două luni, şi tăieri de salarii cu până la 50 la sută în sectorul bugetar, mai ales la Ministerul Economiei, unde funcţionarii primeau şi 3000 de euro pe lună.
În sfârşit, am văzut că presa europeană de ieri a alocat spaţii largi referendumului grecesc şi dedesubturilor sale. Ziarul britanic Daily Mail, de exemplu, a scris că „putând împrumuta bani mai avantajos decât înainte, guvernul grec a dovedit o iresponsabilitate care taie respiraţia, când banii au fost irosiţi în mare măsură pe uriaşa maşinărie de stat”. Potrivit ziarului menţionat, gestul premierului grec este echivalent cu fixarea unui pistol în tâmpla UE. În orice caz, pericolul reprezentat de atitudinea Greciei a alertat la maximum cancelariile europene şi nu numai. Lovitura primită de preşedintele Sarkozy în strategia sa electorală, ce avea ca punct de forţă repunerea Greciei pe linia de plutire, ar putea fi privită ca un cadou frumos pentru preşedintele Traian Băsescu de ziua lui. Din această perspectivă, e nedrept ca tocmai dna Udrea să-l afurisească pe premierul-jucător Papandreou în stilul în care a făcut-o ieri. Astfel, Elena Udrea a scris pe blogul său că „referendumul lui Giorgios Papandreou este deopotrivă nepotrivit şi inutil” şi că „ceea ce face premierul grec acum este apogeul modelului socialist-asistenţial”. După ce îl face cu ou şi cu oţet pe demnitarul elen, Elena Udrea (alis Madonna, Cleopatra, Eva Peron, Jackie Kennedy, Margaret Thatcher şi, în curând, preşedintele României) trece la subiectul ei favorit, respectiv atacarea ziariştilor care „până acum câteva săptămâni îi dădeau exemplu pe protestatarii greci (în fapt, nişte huligani) şi le reproşau românilor că ei nu ştiu să <protesteze> – de parcă, în asemenea situaţii, violenţa este soluţia (…) Acum, când lumea întreagă se clatină din cauza populismului acestui vajnic reprezentant al socialismului doct, au trecut şi ei în tabăra victimelor, fără să mai precizeze laudele pe care mai ieri i le aduceau”. Slavă Domnului că jurnaliştii români nu au fost acuzaţi şi de criza din Grecia că asta a noastră, autohtonă, le-a fost pusă în braţe încă de la început.

Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI