Nick Vujicic – inspiraţie şi sprijin pentru locuitorii din Roşia Montană

Stimate domnule Nick Vujicic
Povestea dumneavoastră ne-a dat speranţa şi puterea de a lupta pentru dreptul la viaţă şi la un trai decent la noi acasă. Comunitatea din Roşia Montană este într-o situaţie disperată. Fosta localitate minieră se confruntă cu: şomaj, depopularea zonei cauzată de sărăcie, lipsa de investiţii şi finanţări, absenţa alternativelor economice. Mina de stat s-a închis, am rămas fără locuri de muncă, majoritatea dintre noi nu avem ce pune copiilor pe masă sau bani să-i putem trimite la şcoală. Trăim de pe o zi pe alta din alocaţiile copiilor pentru că banii primiţi în urma disponibilizării în minerit s-au terminat.
Stăm pe un munte de aur, dar suntem săraci. De mai bine de 14 ani, compania Roşia Montană Gold Corporation propune la noi în zonă un minerit modern şi responsabil. De când a apărut această companie, au apărut de nicăieri şi opozanţii – ONG-uri, instituţii, etc., care ştiu doar să critice acest proiect minier, vorbesc în numele nostru şi se consideră „salvatori” ai Roşiei Montane.
Despre comuna noastră se vorbeşte extraordinar de mult în presă sau în intervenţiile politice. Dar, din păcate, dintre cei care se pronunţă în această problemă, îngrijorător de puţini ştiu măcar unde se află localitatea noastră pe hartă şi încă mai puţini i-au călcat pragul.
Aceste organizaţii care au o poziţie vehementă împotriva investiţiei miniere de la Roşia Montană, nu au nici un temei pentru a fi vocea comunităţii, nici să vorbească în numele unei comunităţi cu care nu au vreo legătură, pentru că nu locuiesc aici. Dacă ar fi venit în Roşia Montană, ar fi văzut nivelul nostru de trăi umilitor, apele roşii poluate şi mediul afectat de mineritul făcut neresponsabil atâtea secole, precum şi lipsa şansei la un viitor mai bun al întregii zone.
Printre opozanţii proiectului minier se numără şi Stephanie Roth, o elveţiancă bogată care nu a fost şi nu va fi niciodată bine primită în Roşia Montană căci nu aparţine locului. Se laudă peste tot că trăieşte în Roşia Montană, însă nu este aşa. Vine aici doar când o aduce interesul financiar de a protesta împotriva proiectului minier, plătită de cei care ar vrea să pună mâna pe zăcământul de aur de la Roşia Montană şi să gonească de aici singurul investitor serios – RMGC. Demersurile lui Stephanie Roth sunt împotriva locuitorilor din Roşia Montană.
Suntem dezamăgiţi că până şi unii academicieni şi profesori universitari ne-au spus că putem trăi din culesul fructelor de pădure şi împletitul coşurilor de nuiele. La Roşia Montană iarna ţine mai bine de jumătate de an, pământul nefertil şi poluat nu te ajută să faci agricultură, iar de creşterea animalelor nici nu poate fi vorba.
Din tată în fiu, de peste 2.000 de ani trăim din minerit. Dacă zona s-ar fi pretat la altceva, suntem convinşi că şi înaintaşii noştri ar fi încercat şi alte soluţii.
Roşia Montană înseamnă minerit şi nimic altceva. Noi nu ne dorim decât ca mineritul, ocupaţia tradiţională a acestei aşezări, să continue. Avem cu toţii nevoie de un minerit responsabil şi modern, într-un mediu curat. Şi cu toţii, cei care mai suntem încă aici pentru că nu ne-am pierdut speranţa, ne dorim respectarea dreptului nostru fundamental la un trai decent.
Şi am mai dori să vă spunem că această companie a fost singura căreia i-a păsat cu adevărat de oamenii de aici, de istoria şi cultura locului. RMGC are programe sociale, restaurează case de patrimoniu, a deschis de un an de zile un muzeu al mineritului – Aurul Apusenilor, a oferit locuri de muncă pentru mulţi dintre noi, chiar şi atunci când a trecut prin momente grele în etapele de autorizare a proiectului.
Considerăm că tot această companie, care ne-a demonstrat până acum că se ţine de cuvânt, va curăţa şi va proteja mediul, va pune în valoare istoria şi tradiţiile Roşiei Montane şi va da oamenilor de aici locuri de muncă şi şansa la un trai mai bun.
Vă invităm la Roşia Montană, să vedeţi cum trăim cu adevărat noi, cei de aici. Nu Stephanie Roth ne reprezintă, nu Alburnus Maior, organizaţie care are ca membri 5 localnici din Roşia Montană. Glasul comunităţii suntem noi. Vă aşteptăm cu drag la Roşia Montană ca să vă convingeţi cum stau cu adevărat lucrurile.
Cu respect,
ONG Pro Roşia Montană
ONG Pro Dreptatea
Sindicatul Viitorul Mineritului Roşia Montană

 

Nick Vujicic este un om şi jumătate. Nicholas James Vujicic s-a născut la 4 decembrie 1982 în Australia şi de la naştere a fost diferit de alţi copii. De ce? Pentru că s-a născut fără mâini şi fără picioare, în ciuda faptului că părinţii lui erau perfect sănătoşi, iar ceilalţi fraţi ai lui s-au născut ulterior normali. Acesta călătoreşte mult prin lume, întâlnind preşedinţi de ţări, oameni politici importanţi, dar şi oameni simpli. Este invitat la televiziuni, vorbeşte pe stadioane sau în săli de conferinţe, biserici, fiind o adevărată inspiraţie pentru mulţi care-l ascultă, şi în special pentru noi care ne considerăm mai „normali şi mai întregi” decât el, cu toate că de multe ori avem handicapuri mai mari decât el. Din povestirile lui reiese că Nick nu a fost totdeauna un caracter aşa puternic. Şi-a pus întrebări esenţiale despre viaţă şi despre motivul pentru care Dumnezeu l-a lăsat să se nască fără mâini şi fără picioare. A ajuns însă în punctul în care a găsit şi răspunsul la această întrebare şi la multe altele.
Luni, 11 aprilie 2011, Nick Vujicic a fost în România, vorbind românilor în premieră la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti. (N.I.T.)

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---