„Naţional Arena” – un stadion de 5 stele, fanii reprezentativei – de senzaţie

N-o fi „Teatrul Viselor” din Manchester sau „Nou Camp” din Barcelona, însă „Naţional Arena” reprezintă un vis împlinit, un stadion aşteptat în România de multe decenii. Europa reală, cea adevărată a ajuns în Bucureşti, iar fanii reprezentativei pot să se bucure de fabulosul stadion de 5 stele. Marţi, la inaugurarea cu „cocoşul galic” a fost spectacol adevărat, iar la adevăratul monument de arhitectură s-a adăugat ambientul incredibil, unul de senzaţie creat de cei 55.000 de spectatori. Impresiile sunt unele deosebite, românii ştiu să se comporte firesc, să se bucure (valuri umane, coregrafie deosebită, agitarea steguleţelor), să trăiască, să vibreze, să dea dovadă de civilizaţie şi de normalitate. Deşi fără ultraşi sau galerii organizate, atmosfera a fost superbă, parcă nemaiîntâlnită niciodată în România, neexistând poluare fonică într-o arenă cu o acustică remarcabilă. Suporterii, mulţi din „provincie” au lăsat deoparte trivialităţile, răfuielile meschine sau înjurăturile, demonstrând ataşament pentru Nicoliţă şi compania, iubire arătată Naţionalei. Firesc, ca la debut, că au existat şi disfuncţionalităţi, dincolo de senzaţia aparte de a te afla într-o oază a respectului, dar şi momente ridicole, cu unii fani obligaţi să arunce la coş drapelurile! Nejunsuri au mai fost câteva: formarea cozilor la chioşcurile din incintă, sau permiterea fumatului în arenă (dar nu în tribună), în rest un stadion care asigură fluiditate şi confort, un complex occidental, cu adevărat de 5 stele ce aparţine real exclusivistei clasă UEFA „Elite”.
lGazonul – o umilinţă naţională
Terenul însă a fost o ruşine naţională, „câmpul de cartofi” aducând o mare dezamăgire. Nu-i admisibil ca la inaugurarea unui stadion ce a costat peste 230 de milioane de euro gazonul să se prezinte deplorabil, de o manieră catastrofală, rezultând o palmă generală pentru România, datorată faptului că pentru un asemenea stadion nu s-a putut asigura şi o suprafaţă de joc care să se ridice la nivelul spectacolului de la meciul România – Franţa. Dincolo de huiduielile finale, la adresa reprezentativei României, pentru neînţelesele trageri de timp rămâne gafa lui „Piţi”, ce n-a riscat deloc ofensiv după ce Bosnia a deschis scorul. Şi fireasca întrebare a suporterilor: „Noi când ne mai calificăm frate?”. Poate doar când, după un stadion râvnit de generaţii, în fruntea fotbalului mioritic vor apare alte personaje decât „Naşu'” sau „Corleone Mitică”…
Dan HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI