Moții din Apuseni și visul american: Cum au ajuns românii din Transilvania pe „tărâmul făgăduinței” în goana după aur

Moții din Apuseni și visul american: Cum au ajuns românii din Transilvania pe „tărâmul făgăduinței” în goana după aur

În goana după aur, parte a visului american, care a contaminat Europa la începutul secolului XX, purtând peste Ocean speranţele a milioane de oameni, au ajuns în SUA și mulți români, printre care și moți din Munții Apuseni.

Au plecat în căutarea unui loc de muncă, pentru a putea strânge bani. Cu banii pe care îi strângeau, moţii aveau de gând să-şi construiască, la întoarcerea în ţară, un cămin stabil şi să-şi cumpere pământ. Unii au revenit și și-au îndeplinit visurile, alții au rămas pe pământ american și și-au întemeiat familii acolo sau și-au chemat familiile din țară.

Unii dintre cei care s-au întos au reuşit să construiască lăcaşuri de cult și şcoli. Perioada anilor 1892 – 1924 a însemnat etapa de vârf a imigrării în America a zecilor de mii de transilvăneni. Odată ajunşi pe Ellis Island, una dintre cele 40 de insule ale New York-ului, moţii aveau de trăit o experienţă unică, în căutarea unei vieţi mai bune pe meleaguri străine.

Imediat după ce au reuşit să treacă Oceanul, imigranţii români au început să-şi caute de lucru. Majoritatea dintre ei a reuşit să se angajeze în minele din Colorado şi California, unde practicau mineritul, ocupaţia lor de bază și în Transilvania.

Moțul Matei Nicolae, înregistrat în listă ca fiind din Scărișoara a ajuns în America, în 1907 cu „Carpathia”, vaporul care mai târziu, în 1912, a salvat peste 700 de naufragiați de pe Titanic. Potrivit fișei de bord, disponibilă în arhive publicate online, vaporul transatlantic „Carpathia” a plecat în 26 februarie 1907 din portul Fiume, Italia Acum orașul aparține de Croația și se numește Rijeka.

Ultimul pe listă, la numărul 30, este Matei Nicolae/Matej Miklos (pe atunci numele românești erau maghiarizate), avea 37 de ani și era căsătorit, lucrător în agricultură, neștiutor de carte, cu ultimul domiciliu în Scărișoara (Szkerisora), în prezent comună în Munții Apuseni, județul Alba.

Destinația finală este Cincinnati, el având bilet până în acest oraș american plătit de el. Avea la el, potrivit documentului, 85 de dolari și nu a mai fost altădată în SUA. Mergea la un cunoscut, Kulda (Culda) Niculae, cu adresa în Central Ave 1940, Cincinnati, Ohio.

Starea sa de sănătate era bună, nu avea malformații, era brunet cu ochi căprui și avea o înălțime de 162,5 cm. Avea ca semne distinctive cicatrici de la varicelă.

Un alt moț din Scărișoara apare în 1906 pe lista pasagerilor care au plecat cu vaporul „SS Ultonia” tot din Fiume, în 6 septembrie, și au ajuns în New York, Ellis Island, în 23 septembrie 1906. Călătoria a durat 17 zile. Dobra Todor avea 31 de ani, cera ăsătorit, muncitor agricol, știutor de carte, român din Scărișoara/Szkerisora, avea la el 11 dolari și mergea la vărul lui Zlata/Flata Florea din statul Ohio, orașul Cinncinati, strada Central Ave, nr. 140.

„Emigrarea spre America a atins apogeul în penultimul secol trecut (la începutul secolului trecut – n.r. și este semnificativ faptul că unii, după ce adună bani, se întorc înapoi în localitate cu gândul să-și cumpere pământ și alte bunuri necesare familiei. Este cazul lui Culda Petru (a’ Catiții – după soția Ecaterina) care cu banii adunați devine proprietarul unei cârciume și face donație clopotele de la biserică”, scria profesorul Roman Lazea în lucrarea „Localiatea Lăzești-Scărișoara, Trecut, prezent și viitor”.

Culda Petru, Mariș Nicolae și Vulturar Gheorghe apar pe lista vaporului „Bulgaria”, care a plecat spre America în 20 noiembrie 1909, din Hamburg, Germania. Kulda Peter/Culda Petru, avea 25 de ani, era necăsătorit, muncitor agricol, știutor de carte și român. și în acest caz, destinația finală era Ohio, Cincinnati.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI