Mircea Hava: „În contractele de finanțare nerambursabilă TREBUIE să răspundă și ministerele și orice agenție intermediară”

Mircea Hava: „În contractele de finanțare nerambursabilă TREBUIE să răspundă și ministerele și orice agenție intermediară”

Departe de mine gândul că va exista, cândva, un minister care să primească „golden buzz-ul” populației pentru talentul, rapiditatea și eficiența cu care se mișcă. N-a fost nici pe vremea mea, când eram primar, și nu va fi degrabă. Indiferent de guvernare. Dar, încă, nu mi-a murit speranța că situațiile grele cu care se confruntă, azi, diverși beneficiari ai fondurilor europene vor ajunge, cu adevărat, o prioritate.

În codul de alerte guvernamentale ar trebui să apară, strident și în fiecare zi, următorul semnal de alarmă: România a ajuns, la final de ianuarie, la o rată de absorbție de doar 76,7%, pentru perioada de programare 2014 – 2020. Din diferite motive, precum pandemie sau creșterea prețurilor la materialele de construcții, legat de care, azi, nu mai interesează pe nimeni dacă au fost plauzibile sau nu, mulți primari, președinți de consilii județene, antreprenori și alte categorii intrate în diverse proiecte cu bani europeni, au înregistrat și înregistrează întârzieri foarte mari. Nimeni nu i-a întrebat, nu le-a cerut acordul, ci s-au petrecut și gata. Cum nimeni nu a cerut socoteală responsabililor ministeriali pentru întârzierile și bâlbâielile manifestate în încheierea actelor adiționale și plata deconturilor pentru contractele unde guvernul a promis prin lege, plata diferențelor pentru creșterile de prețuri la materialele de construcții!

În prezent, NU se încearcă o recuperare în masă a acestor întârzieri din lipsă de funcționari suficienți, competenți și motivați. Marea durere e că banii nu ajung la timp în conturile beneficiarilor. E o boală sistemică pe care o cunosc de 20 de ani. Adică, circuitul cererilor de rambursare, de plată sau acordarea prefinanțărilor se blochează în ministere și organisme intermediare pe sensul de întoarcere a banilor în conturile solicitanților. Cu perioade de angajament ce devin, pur și simplu, niște termene trecute în contracte doar pentru a fi încălcate.

E drept că sunt și unii beneficiari care își ascund lenea, lentoarea, incapacitatea de a gestiona timpii optimi de realizare ai unor contracte de prestării servicii sau execuție de lucrări, sub preșul întârzierilor guvernamentale. Anul acesta anticipez că vor fi unii care vor lătra și da vina pe guvern pentru propriile nerealizări. Și vor învinui guvernul că nu le-au dat la timp banii! Nu sunt atât de numeroase aceste situații, iar situațiile lor punctuale sunt cunoscute în rapoartele de progres depuse la finanțatori.
Da, este foarte clar că toate întârzierile au generat ministerelor solicitări de plăți simultane, din toată țara, cu un volum de muncă foarte mare, dar disponibilitatea constructorilor nu crește dacă nu sunt plătiți. Dimpotrivă, ei abandonează sau reduc ritmul de lucru pe șantiere importante pentru a se îndrepta spre bun platnici, iar asta va duce automat la pierderi injuste ale banilor europeni.

Am mai spus-o și cu alte ocazii. O repet ori de câte ori am ocazia! În contractele de finanțare nerambursabilă TREBUIE să răspundă și ministerele și orice agenție intermediară. Dacă ești o autoritate a statului și întârzii o obligație de plată spre o companie, spre o primărie sau o universitate, un ONG, atunci PLĂTEȘTI. România trebuie să implementeze instituția răspunderii în contractele de finanțare, întru-un echilibru cu beneficiarii. Azi, doar beneficiarii poartă real povara responsabilității în contractele de finanțare.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI