Mi(ni)sterul absorbţiei

Cu modificarea Constituţiei am lămurit, nu se poate! Cel puţin nu în actualul Parlament, deoarece pentru adoptarea ei sunt necesare voturile a două treimi din numărul parlamentarilor, iar Puterea abia are aproximativ zece voturi în plus la Camera Deputaţilor şi un vot la Senat. Vom continua să vorbim despre necesitatea unei revizuiri, dar şi despre caracterul prezumat licit sau ilicit al averilor, ori despre transformarea preşedintelui în supraom prin prevederea care propune ca el să fie singurul politician care mai beneficiază de imunitate… şi despre multe alte propuneri făcute de preşedintele Traian Băsescu, respinse de Curtea Constituţională, dar totuşi prezentate în discursul din Parlament. Reorganizarea administrativ teritorială cică s-a amânat mai spre toamnă pentru că este nevoie de timp de gândire, de analize pentru că, nu-i aşa, problema este una serioasă. Dar până atunci se lucrează intens la reducerea deconcentratelor. Dezbatem acum modul în care se va face reducerea, dacă vor pleca cei din ministere, sau cei din teritoriu, dacă vor dispărea agenţii, inspectorate sau direcţii cu totul sau vor fi comasate în direcţii mai mari care să coordoneze câteva judeţe. Am văzut că printre deconcentratele vizate de desfiinţare, ale căror atribuţii, se spune, vor fi preluate de primării sau de consiliile judeţene, alea la a căror desfiinţare preşedintele se gândeşte încă, (vedeţi dumneavoastră vreo logică?) se află direcţiile de agricultură, inspectoratele şcolare, inspectoratele pentru controlul calităţii construcţiilor, direcţiile de sănătate… N-am văzut pe listă (cu observaţia că lista este una de început de dezbatere) niciuna dintre deconcentratele care se ocupă de muncă, familie şi prestaţiile sociale. Şi sunt destule, de la Casa de pensii la AJOFM, Agenţia de Prestaţii Sociale, Inspectoratul Teritorial de Muncă. În urmă cu doar câţiva ani acestea toate formau o singură instituţie cu un singur set de şefi. Comasarea lor, revenirea la situaţia de atunci poate că este o idee mai bună decât desfiinţarea inspecţiei în construcţii sau a inspectoratelor şcolare.
Această reformă a statului cu care se mândresc preşedintele şi premierul a întors cu fundul în sus toate structurile administraţiei, a mascat lipsa măsurilor de relansare economică şi este în foarte mare măsură responsabilă pentru slaba absorbţie a fondurilor europene. Suntem atât de slabi încât până şi Comisia Europeană s-a sesizat şi a solicitat luarea de măsuri. Drept pentru care guvernul s-a gândit urgent la înfiinţarea unui nou minister. Un fel de structură care să coordoneze toate programele operaţionale sectoriale astfel încât să crească gradul de absorbţie al fondurilor europene. Vă amintiţi oare cum ne prezenta domnul Emil Boc aceste fonduri ca una dintre şansele salvării din ghearele crizei? Şi ce-au făcut miniştrii guvernului lui? Marea problemă a absorbţiei este la ministere, nu la autorităţile publice locale sau la solicitanţii din mediul privat pentru care sunt de altfel disponibile cam un sfert din sumele destinate (era să spun blocate) în programele coordonate de ministre. Or noi, tocmai un minister mai vrem, să înfiinţăm! Un minister pe care de fapt Puterea nu-l poate înfiinţa pentru că el ar schimba structura guvernului de la 15 la 16 ministere, iar ea ar trebui aprobată de către Parlament: adică trebuie să treacă pe-acolo pe unde nu poate trece revizuirea Constituţiei şi din ce în ce mai puţine din propunerile legislative ale guvernului. Şi oricum există deja o autoritate care se ocupă cu coordonarea fondurilor europene. Rezultă că şi ideea cu noul minister este aşa, ca să ne aflăm în treabă. Explicaţia slabei absorbţii a fondurilor europene stă în dezinteresul pentru banii a căror cheltuire se controlează la sânge şi slaba pregătire a celor care lucrează în domeniu.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI