Mica publicitate politică

Nu doream ca, acesta fiind editorialul meu dinaintea Sfintelor Paşti, să abordez o temă politică. M-am gândit iniţial să tratez un subiect legat de marea sărbătoare creştină. Dar am fost deturnată de la aceste planuri iniţiale de un anunţ publicitar. În câteva cuvinte Partidul Poporului – Legea Cojocaru (PP-LC) anunţa deschiderea de filiale în judeţul Alba şi invita „simpatizanţii interesaţi să candideze la alegerile locale” să contacteze persoanele aflate acum în fruntea organizaţiei judeţene la nişte numere de telefon. Când l-am citit pentru prima oară, anunţul mi-a produs ilaritate. Apoi m-am gândit că este într-adevăr ceva nemaipomenit, un fapt care merită mai multă atenţie. De precizat pentru uzul electorilor interesaţi de anunţ că PP-LC este un partid diferit de PP-DD. Eu nu am ştiinţă ca în România vreun partid să-şi fi căutat aderenţii prin anunţuri publicitare perfect comparabile cu cele date de orice societate comercială care doreşte să atragă clienţii. Nu am o părere prea bună despre clasa politică actuală, despre stilul de a face politică promovat de aproape toţi actorii acestei scene râvnită de unii, detestată de alţii, dar niciodată nu m-am gândit că lucrurile pot decădea până la aruncarea în derizoriu a ideii de partid politic. Legea Cojocaru are destui aderenţi datorită promisiunii sumei de 20.000 de euro în posesia căreia poate intra orice cetăţean major al ţării care obţine aprobare finanţării unor proiecte de investiţii din Fondul de Investiţii al Poporului, un fond care va fi constituit după ce proiectul Legii Cojocaru va trece de Parlamentul României. Legea Cojocaru prevede multe alte lucruri şi introduce o sumedenie de reguli despre constituirea fondului unei agenţii care să supravegheze aceste investiţii şi foarte probabil vor exista reguli de aprobare a proiectelor de investiţii. Dar, când s-a făcut vorbire despre această lege care a adunat pentru susţinerea ei sute de mii de semnături, explicaţiile nu au fost prea clare, majoritatea semnatarilor înţelegând că vor primi nişte bani, cam de-a moaca. Asta spune foarte multe despre cât de uşor poate fi momită o mare parte a electoratului. După despărţirea de Dan Diaconescu, PP-LC a cam dispărut din atenţie, fapt pentru care acum are organizaţii doar în şapte judeţe şi în Bucureşti. Este o discrepanţă cam mare între numărul celor care au semnat pentru Legea Cojocaru şi numărul de organizaţii, un argument în plus despre ce îi mână pe unii să simpatizeze un partid sau un politician. Şi uite aşa, în criză de timp, PP-LC intră în istoria politicii româneşti ca partidul care-şi caută simpatizanţii la mica publicitate.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI