Mărţişor

Prima zi de primăvară, 1 Martie a sosit. În acest an ea nu este însoţită de cortegiul de ghiocei, brânduşe, cocori, gânduri bune, bucurie pentru ieşirea din iarnă, ci de îngrijorare, sărăcie, exacerbarea luptei politice până la exasperarea alegătorilor. E drept că din punct de vedere astronomic primăvara începe la 21 martie, odată cu echinocţiul de primăvară, dar ne-am obişnuit să considerăm că 1 Martie vesteşte plecarea iernii cu tot alaiul ei de neplăceri, pornind de la factura pentru energie termică şi terminând cu lepădarea „cojoacelor”. În acest an însă, primăvara se lasă mai mult aşteptată decât oricând şi în multe zona ale ţării ea nici măcar nu este aşteptată cu bucurie. Pentru locuitorii judeţelor din sudul ţării încălzirea vremii, atât de dorită de obicei, este acum un al doilea blestem, mai ales dacă se produce brusc. Mormanele de zăpadă pe care viscolul a mutat-o din câmp, unde topirea ei este benefică pentru refacerea nivelului de umiditate extrem de scăzut, în sate generează acum un nou pericol – inundaţiile. Şi Dunărea este în aceste zile un mare motiv de îngrijorare, podul de gheaţă format în zona Călăraşi ducând cu el sau chiar scufundând ambarcaţiuni, provocând pierderi economice importante şi ameninţând şi el cu inundaţiile. Podul ăsta de gheaţă lung de circa 70 de km, zăpoarele care în fiecare primăvară provoacă inundaţii pe văile altor râuri din ţară nu s-au format peste noapte. Sigur că nu poţi opri apa să îngheţe, dar poate poţi interveni cumva înainte ca situaţia să devină periculoasă. Sau atunci când a devenit, prin dinamitarea „dopului” de gheaţă. Ei bine, am aflat de la un domn de la ISU Călăraşi că podul de gheaţă de pe Dunăre nu poate fi dinamitat pentru că ar fi o muncă prea grea, prea costisitoare şi ar afecta mediul, iar Uniunea Europeană nu agreează o asemenea metodă. De aceea spărgătoare de gheaţă şi remorchere vor încerca să-l mărunţească şi să-l lase să curgă liniştit la vale. Poate c-o fi aşa, dar de ce nu au fost acele spărgătoare şi remorchere chemate mai repede, când s-a observat formarea gheţii? Dacă intervenţia lor ar fi fost mai promptă poate că altfel ar fi stat lucrurile acum. În România nu avem acţiuni de prevenţie, cel puţin nu la nivelul autorităţilor publice altele decât cele din domeniul sanitar. Suntem o naţiune reactivă şi nu învăţăm nimic din lecţiile trecutului. Cât despre Uniunea Europeană şi normele şi părerile ei care nu se prea potrivesc cu socoteala din România, în cazul de faţă să nu uităm că statele nucleu ale UE beneficiază de o climă mult mai blândă influenţată de curenţii calzi de peste ocean. La ei nu prea se întâmplă să îngheţe bocnă ditamai fluviile. Au făcut normele pentru ei, iar noi le-am înghiţit pe nemestecate, aşa cum am făcut cu mai bine de jumătate din legislaţia europeană.
Feriţi oarecum de ravagiile pe care extremele climatice le provoacă în zonele extracarpatice (am avut şi noi neplăcerile noastre, dar sunt incomparabil mai mici!) să încercăm totuşi să ne amintim de 1 Martie, de obiceiul de Mărţişor, cu bucurie. Merită să facem asta pentru a păstra vie o tradiţie milenară specifică numai nouă şi bulgarilor, probabil datorită moştenirii daco-trace comune. Mărţişorul simbolizează lupta dintre bine şi rău, pacea şi războiul dacă ne gândim că unii consideră că originea lui stă în sărbătoarea Anului Nou, care se petrecea în Imperiul Roman la 1 Martie – ziua zeului Marte. De altfel, Anul Nou legat de reluarea ciclurilor vitale ale naturii, s-a marcat la 1 Martie până în secolul al XVIII – lea. Ţările Române au adoptat începerea anului nou la 1 ianuarie abia în anul 1701. Astăzi nu uitaţi să dăruiţi celor dragi simbolul norocului, un mărţişor, cu speranţa unui an mai bun.

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI