Mai rău

Urâte veşti am primit încă din primele ore ale zilei de duminică. Mult lăudata trupă Mandinga, pe care, cică, sondajele şi specialiştii o dădeau printre favoritele pentru câştigarea concursului Eurovision a ratat obiectivul, clasându-se în plină mediocritate pe un prea puţin onorant loc 12. E drept că s-a aflat în prima jumătate (au fost 26 de finalişti), dar judecând că au fost întrecuţi de trupa babuştelor siberiene, fără experienţă scenică, dar e drept foarte simpatice, avem destule motive să fim nemulţumiţi. Cam o oră am avut timp să ne lingem rănile şi să ne pansăm mental orgoliul după această lovitură gândindu-ne că Lucian Bute ne va oferi un prilej de bucurie, de mândrie, aşa cum a mai făcut-o până acum. Ei bine, n-a fost să fie. Amărăciunea a crescut, ba s-a însutit pentru că speranţele în victoria lui Lucian Bute erau mai mari decât cele investite în Mandinga. L-a lovit Carl Froch de ne-a durut pe noi cei de-acasă, fizic de-a dreptul! Şi ne-am dus la culcare trişti. Grav este că tristeţea asta dată de subiecte de distracţie şi sport se suprapune peste tristeţea zilnică, tot mai accentuată de evoluţiile ultimelor săptămâni.
De la sport şi din domeniul de entertainment mai aşteptăm ceva veşti bune, că dinspre evoluţia cursului de schimb sau dinspre politicieni, slabe speranţe. Turbulenţele politice care au marcat luna mai au urcat euro la noi maxime. Banca Naţională a României, cea care a lăsat de ani buni ca economia României să se „euroizeze” se pare că a încercat o domolire a cursului, dar unii analişti economici spun că BNR acţionează în interesul guvernului. Adică guvernul se împrumută în euro, dar plăteşte, de exemplu, salariile în lei, iar un curs de schimb defavorabil monedei naţionale îi aduce în vistierie mai mulţi lei astfel încât să-şi poată onora promisiunile. Dincolo de calculele politice, cele economice sunt îngrijorătoare. Şi pentru economia personală sau familială, dar, mai grav, pentru economia mare. Puţine sunt în România afacerile bazate pe export. Şi alea care sunt ori nu ne aparţin, ori scot din ţară materie primă brută, cu volum mare şi valoare mică, ori şi una şi alta. În balanţa comerţului exterior importurile bat de departe exporturile, astfel încât economia, per total pierde. Pierde prin scumpirea importurilor care nu sunt toate alimente sau alte articole destinate direct consumului, ci sunt şi materii prime, materiale pentru puţinele afaceri din ţară care nu sunt conectate la bugetul statului şi se zbat să supravieţuiască. Dacă ele nu supravieţuiesc (despre dezvoltare slabe speranţe deocamdată) nu sunt nici locuri de muncă, creşte numărul şomerilor, scade Produsul Intern Brut, dar cresc cheltuielile bugetului statului şi odată cu ele nevoia unor noi împrumuturi în euro… Întotdeauna declaraţiile politice, ca să nu mai spun de acţiuni, au afectat serios echilibrul economic. De aceea liderii politici cu experienţă şi interesaţi de binele întregii naţiuni pe care o conduc sunt foarte atenţi la ceea ce spun şi de multe ori, deşi interesele politice le-ar da ghes, îşi înghit afirmaţiile care ar afecta interesul naţiunii. La noi nu se întâmplă însă aşa.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI