Lalele negre

    Foarte multã lume mã acuzã cã am ceva cu Televiziunile din România. ªi nu pot zice nu, pentru cã în repetate rânduri le-am criticat deoarece încearcã sã tabloidizeze emisiunile. În aceastã sãptãmânã  mi-am dat seama cã stau foarte prost ºi cu dotarea tehnicã. Pur ºi simplu le numeri camerele de luat vederi pe degetele unei singure mâini! Cât am avut furtuni de zãpadã în þarã,  micul ecran se umpluse cu nãmeþi, de-þi era fricã sã nu cedeze sticla ºi sã-þi pãtrundã neaua în dormitor. Între timp a apãrut demisia lui Boc ºi desemnarea noului guvern. Ca prin farmec, gradele cu plus s-au îngrãmãdit în termometre, ºi s-a topit „iadul alb”. O vorbuliþã n-am mai auzit pe canalele autohtone de ºtiri despre drumuri blocate, trenuri ale groazei ºi de oameni înzãpeziþi pe la mama naibii! Toate obiectivele erau aþintite pe Palatul Victoria ºi Cotroceni. Încerc sã-mi imaginez un dialog între un operator ºi ºeful sãu de departament: „Dar, ºefu’, am transmis ieri de pe DN1, cã era cod portocaliu de viscol  ºi ningea la greu. Azi nu mai facem transmisiuni?” Iar ºefu îl repede cât ai zice peºte: „Dã-i, mã, în mãsa pe gheaþã. Nu vezi ce nãmeþi s-au strâns la Guvern?!”.
Aºa se face cã am scãpat ºtirea cu eliberarea „ºpãgarului” de omenie al PDL, Silviu Bian. Câtã clemenþã pe justiþia românã! Dar ºi faptul cã Raportul interimar al Comisiei Europene de monitorizare privind progresele României în domeniul… justiþiei ºi combaterii corupþiei, care demonstreazã cã, la o adicã, sub presiune, se pot face ºi progrese. Din pãcate, progresele sunt mai degrabã de ordin procedural decât într-un spirit cu adevãrat justiþiar. Adicã, dupã ce cã majoritatea sentinþelor din dosarele de corupþie au fost la limita juridicã minimã, în 60 la sutã dintre cazuri au fost verdicte cu suspendare! Culmea este cã, România a primit „o notã” mai bunã decât Bulgaria la capitolul justiþie, partenerul din tandemul  aderãrii în Schengen. Atunci m-am dumirit de ce fotbaliºtii de la ÞSKA Sofia au culcat din pumni toatã „falanga” lui Cristi Borcea, în Antalya…
Desigur, oficialii CE au avut grijã sã precizeze cã între MCV ºi aderarea la spaþiul Schengen nu este nicio legãturã, dar nimeni nu crede aºa ceva. MCV-ul a fost alibiul ideal pentru Olanda în a bloca România ºi Bulgaria ºi, din pãcate, argumentele „tehnice” nu sunt suficiente pentru o rezolvare pozitivã a problemei.
Din pãcate, pânã la o schimbare în componenþa guvernului olandez, nu ne putem aºtepta sã fim primiþi cu lalele la graniþã. Cel mult putem spera ca la summitul european, programat în martie, Olanda sã fie obligatã sã-ºi ia un angajament mai ferm pentru cele douã þãri est-europene.
Rãmâne de vãzut în ce mãsurã justiþia româneascã va intra în acest joc. Evenimentele de pânã acum  au demonstrat cã s-a mers pe principiul cã un caz mai mult sau mai puþin muºamalizat va trece neobservat printre celelalte dosare. Dar, iatã cã toatã lumea a aplicat acest principiu, iar sentinþa cu adevãrat justã a devenit mai degrabã excepþia decât regula. Comisia Europeanã vorbeºte despre un corp judecãtoresc mai competent, acesta fiind, indirect, tema pentru evaluarea de la varã. Dar cum adesea, „mica înþelegere” localã ori naþionalã poate cântãri mai mult decât presiunile europene, n-ar fi exclus ca în varã sã nu prea avem cu ce ne lãuda. Olandezii ne-au avertizat de pe acum cã, într-o astfel de situaþie, va trebui sã aºteptãm alte douã rapoarte pozitive pentru o nouã reevaluare a subiectului Schengen.
Dar cine ºtie, poate între timp va cãdea ºi capul premierului Geert Wilders sau Gigi Becali va ajunge la o înþelegere cu conducerea clubului olandez Twente Enschede ºi Steaua se va lãsa bãtutã în Europa League…

Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI