La mila politicului

    România dansează nonşalantă pe buza prăpastiei! Cetăţenii ţării privesc îngroziţi apropierea iernii, cu un întreg cortegiu de greutăţi. Toate aceste aspecte, reflectate pe larg în mass-media şi spaţiul public, demonstrează o dată în plus că politicienii nu prea se străduiesc să caute motivele degringoladei economico-sociale, ori soluţii salvatoare, ci sunt preocupaţi să-şi desfiinţeze adversarii, altfel spus, continuă electoralismul nesăbuit, care ne-a adus în această situaţie limită.
Acuzaţia de circ politic, de spectacol de vodevil, e o zicală pe cât de veche, pe atât de falsă. Teatrul şi circul înseamnă trudă, performanţă, curaj şi talent, or ceea ce urmărim e manifestarea unei boli a democraţiei şi a statului de drept, malformaţii acutizate în ultimii ani: o întreagă naţiune a ajuns la mâna şi la mila politicului, de la vlădică până la opincă, zilnic aflăm pe diferite căi, faptul că şcoala, spitalul, administraţia, poliţia, asistenţa socială etc. trebuie să facă sluj în faţa politicului atotstăpânitor, posesor de fonduri şi pix, doar-doar va obţine ceva din ceea ce i s-a repartizat prin Legea bugetului votată în Parlament. Faptul că vezi preşedinţi de consilii judeţene, primari, miniştri, şefi responsabili ai unor entităţi teritoriale umblând cu cerşitul şi ploconindu-se pentru banii (chiar şi aşa puţini!!) care li se cuvin de drept este dovada clară a aservirii instituţiilor publice. Nicicând politizarea funcţiei şi centralizarea arhaică nu au adus atâtea prejudicii imaginii României.
Umilinţele se transmit apoi în eşalonul doi, angajaţilor care nu-şi mai regăsesc drepturile decât la tribunal, ca apoi ele să fie anulate dintr-un condei prin ordonanţe de guvern ori pur şi simplu neluate în seamă. Statul de drept, legalitatea nu mai păstrează nici măcar aparenţele: prim-ministrul îi roagă pe cei din opoziţie să nu conteste legile la Curtea Constituţională, ceea ce înseamnă că le-a croit neconstituţionale cu bună ştiinţă. Or până şi copiii învaţă că legile trebuie respectate.
Faptul că cei aflaţi la putere se laudă în gura mare că au obţinut o nouă victorie în lupta cu opozanţii, urmată de o reducere masivă a salariilor şi pensiilor, sugerează că Executivul duce un război de gherilă împotriva propriului popor. Nu contează ai cui sunt oamenii, partid, sindicat, sunt cetăţeni majori şi contribuabili revoltaţi împotriva unor autorităţi publice percepute ca mincinoase şi duşmănoase. Nici Justiţia, nici Constituţia nu-i mai poate apăra de abuzuri. De aici sentimentul de insecuritate, pierderea speranţei şi lehamitea.
Aşadar, voinţa politică bate legea, iar Parlamentul, Guvernul şi Justiţia i se supun orbeşte. Unii analişti mai îndrăzneţi susţin că, în loc de democraţie şi libertăţi europene, avem relaţii de tip feudal: seniorul e liber să-şi pedepsească sluga sau să-şi miluiască iobagul, iar acesta în semn de supuşenie face plecăciuni şi apoi întinde mâna să-şi primească pomana. Dar, un studiu academic susţine că, mai degrabă, traversăm un „capitalism primitiv de secol XVIII”, banditesc şi rapace, ingineriile financiare, corupţia la toate nivelurile, accentuând şi mai mult polarizarea socială. Aflat în neputinţa de a-şi încasa birurile, guvernul nu mai vrea să hrănească „puturoşii”, fie ei pensionari, bugetari, şomeri sau asistaţi social, care şi aşa nu produc nimic altceva decât necazuri. În consecinţă, pentru diminuarea costurilor le restricţionează dreptul la mâncare, medicamente şi încălzire, cu un cuvânt la VIAŢĂ! Nu se mai pomeneşte nici măcar de strictul necesar, darămite de constituţionalul „TRAI DECENT!”
Realitatea ne trezeşte din reverie: şi feudalismul şi capitalismul primitiv s-au contopit, convieţuind de două decenii într-o asociere hoţească în care cei puternici impun legea lor. Sunt aproape sigur că şansele ca una dintre cele două variante să dispară prea curând sunt aproape nule, pentru că oricât de mic, „boierul e tot boier!”

Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI