La 50 de ani de la ultima reformă administrativă, Alba Iulia va rămâne tot o reşedinţă de provincie sau va deveni una metropolitană?

La 50 de ani de la ultima reformă administrativă, Alba Iulia va rămâne tot o reşedinţă de provincie sau va deveni una metropolitană?

Se împlinesc în aceste zile 50 de ani de la înfiinţarea judeţului Alba prin Legea de organizare administrativă a teritoriului României adoptată de Marea Adunare Naţională la 16 februarie 1968. Potrivit acestei legi (cu modificările votate la 19 decembrie 1968, 1 august 1979 şi 23 ianuarie 1981), România era împărţită în 40 de judeţe, cărora li se adăuga municipiul Bucureşti, ca entitate echivalentă judeţului, 237 de oraşe (din care 56 de municipii) şi 2.705 comune, din care 135 suburbane.

Prin această lege au fost schimbate denumirile a 920 de localităţi, iar un număr de 3.750 de localităţi au fost alipite total sau parţial la alte localităţi. De precizat că prin această reformă administrativă a fost desfiinţată organizarea administrativ – teritorială în regiuni, raioane, oraşe şi comune, prevăzută de Legea nr. 5 din 1950 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 1951, prin care ţara a fost împărţită în 16 regiuni având în componenţă un număr de raioane. Judeţul Alba, care fusese înfiinţat, sau mai bine zis reînfiinţat prin Legea de organizare din 21 septembrie 1940, de către Ion Antonescu, a fost şi el desfiinţat şi transformat într-un mic raion al Regiunii Hunedoara.

Zona Aiudului a devenit raion al Regiunii Cluj, împreună cu zona Abrudului care ţinea de raionul Cîmpeni, tot în Regiunea Cluj, iar zona Sebeşului a fost organizată într-un raion separat, ce ţinea de Regiunea Hunedoara, cu capitala la Deva. Această organizare teritorială în regiuni şi raioane a durat 17 ani, până când la Conferinţa Naţională a PCR din 6-8 decembrie 1967 s-a hotărât îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a ţării şi sistematizarea localităţilor urbane şi rurale, cu motivaţia că această organizare corespunde schimbărilor survenite în dezvoltarea economică a ţării şi repartizarea mai eficientă a forţelor de producţie în teritoriu.

Noile judeţe aveau un teritoriu mai mic decât al vechilor regiuni, asigurându-se legături mai directe cu oraşele şi comunele ce au intrat în componenţa lor. Trebuie spus că o comisie formată din specialişti din toate domeniile (economie, geografie, istorie, etnografie, sociologie etc.) a lucrat timp de 2 ani la pregătirea şi definitivarea reformei administrativ-teritoriale care s-a aplicat de la 1 ianuarie 1968. Judeţul Alba a cuprins, la înfiinţarea sa, vechiul teritoriu dinainte de 1951, căruia i-au fost anexate părţi din judeţele vecine şi anume: de la judeţul Turda, toată Valea Arieşului, de la Ocoliş până la Arieşeni; de la judeţul Târnava Mare, zona Blaj, până la Valea Lungă; de la judeţul Târnava Mică, zona până la Cetatea de Baltă, iar de la judeţul Hunedoara, zona Cugir până la Băcăinţi.

Citește și: Marea Unire din 1 Decembrie 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești • Cum s-a înfăptuit Marea Unire • Cronologie (pe scurt), despre cum s-a făcut Marea Unire de la Alba Iulia din 1918 • Marea Unire referat • Cine a făcut Marea Unire • 1 Decembrie, Ziua Națională a României

Fostele judeţe Turda, Târnava Mare şi Târnava Mică nu au mai fost reînfiinţate. În anul constituirii judeţul Alba avea o suprafaţă de de 6.230 kmp şi o populaţie de 391.656 de locuitori. Astăzi, judeţul Alba are o suprafaţă mai mare cu 12 kmp (6.246) şi o populaţie de 382.700 de locuitori ce trăieşte în 4 municipii (Alba Iulia, Aiud, Blaj, Sebeş) şi 7 oraşe (Abrud, Baia de Arieş, Cîmpeni, Cugir, Ocna Mureş, Teiuş, Zlatna) şi 67 de comune. De precizat că oraşul Alba Iulia nu a figurat în prima variantă între oraşele cu grad de municipiu, dar la propunerea deputatului profesor doctor Victor Mesaroş din Abrud, un mare patriot şi cărturar luminat, Marea Adunare Naţională a aprobat includerea oraşului Alba Iulia între municipiile din România. S-a făcut astfel o dreptate istorică pentru Alba Iulia şi judeţul Alba, care a avut un rol uriaş în istoria României, începând din preistorie şi până astăzi, fiind, în mic, ceea ce este în mare istoria României.

Acum, la 50 de ani de la ultima reformă administrativă, se impune o nouă organizare teritorială, căci multe localităţi, în special rurale, comune şi sate întregi au suferit mari transformări, din păcate nu în bine, ci în rău, fiind aproape de desfiinţare naturală, iar unele au şi rămas practic fără locuitori. Comune întregi din ţară şi din judeţul Alba au rămas fără putere economică şi financiară, trăiesc, supravieţuiesc din mila statului, a guvernului sau mai bine zis a guvernelor, din tot felul de pomeni sociale şi electorale.

Dar pe noi, ca localnici și buni patrioți şi contribuabili, ne interesează, dat fiind şi anul Centenarului, în primul rând Alba Iulia, capitala Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Acum, municipiul Alba Iulia se pregăteşte, mai încet, mai alert, dar pas cu pas, de uriaşa aniversare a celor 100 de ani care au trecut de la 1 Decembrie 1918, când s-a făurit statul naţional unitar român, după ce şi ultima şi cea mai strălucitoare perlă a edificiului naţional, Transilvania, s-a unit, în mod democratic şi ireversibil, printr-un autentic plebiscit, cu România. Această omagiere cuprinde o suită bogată şi variată de manifestări ştiinţifice, culturale, artistice, însoţite de multe restaurări, recondiţionări şi inaugurări de clădiri istorice, ca şi de inaugurarea unor monumente, între care cel mai dorit este Monumentul Marii Uniri sau mai bine zis al Centenarului, căci acest moment îl va marca punctual.

Dar serbările vin şi trec, iar Alba Iulia rămâne tot un municipiu de o zi, fie ea şi de o istorie astrală, şi mai mult ca probabil că nu ne vom alege cu o capitală adevărată, demnă de o reşedinţă judeţeană, ca să nu zicem regională, adică un pol economic care să furnizeze proiecte de dezvoltare zonală a unor servicii publice comune. Pentru aceasta, prima condiţie pe care ar trebui să o îndeplinească comunitatea albaiuliană ar fi aceea de a avea o populaţie de peste 100.000 – 150.000 de locuitori. Or, la ora actuală, Alba Iulia are circa 74.000 de locuitori, fiind unul dintre puţinele municipii din ţară care şi-au mărit totuşi populaţia în ultimii ani. Un trend care se datorează investiţiilor făcute mai ales în infrastructură, dar şi în dezvoltarea edilitară, urbanistică, cultural-istorică şi ştiinţifică a municipiului, care l-au impus ca o aşezare modernă, civilizată, liniştită, cu un confort ridicat pentru viaţa omului cea de toate zilele. Meritul este al primarului Mircea Hava, care de aproape 25 de ani se află la cârma unei echipe de edili performantă. Să dăm deci Cezarului ce-i al Cezarului.

Acum, Alba Iulia, cu toate progresele ei, este, potrivit Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, un oraş de o categorie deloc onorabilă, conform clasificării oraşelor şi municipiilor făcute de guvern acum 25 de ani. Se lucrează în prezent la o nouă clasificare, în care va fi luat în calcul, ca prim şi hotărâtor criteriu, numărul de locuitori de la data de 1 iulie a anului 2016, stabilit de Institutul Naţional de Statistică. Noua clasificare împarte municipiile reşedinţă de judeţ în 4 categorii: reşedinţă de judeţ cu peste 150.000 de locuitori, reşedinţă de judeţ cu maximum 150.000 de locuitori şi municipiile categoria I cu peste 100.000 de locuitori şi la categoria a II-a (practic a IV-a) sub 100.000 de locuitori. Am ajuns din lac în puţ, pentru că în baza hotărârii de guvern din vara anului 1991, municipiile erau împărţite în 3 categorii, ultima categorie, a treia, desemnând municipiile sub 100.000 de locuitori. Acum, după noua clasificare, suntem tot la nivelul din 1991, ba mai rău chiar, căci am ajuns la categoria a IV-a!

Ce se poate face? Cred că ocazia Centenarului Marii Uniri nu trebuie ratată, deoarece ne întâlnim cu ea o dată la 100 de ani şi este de datoria autorităţilor locale şi judeţene să întreprindă demersurile necesare pentru ca Alba Iulia să devină o reşedinţă de judeţ de primă importanţă, nu numai istorică, ci şi teritorială şi demografică. Pentru aceasta, Alba Iulia trebuie să devină o aglomerare urbană, care se defineşte ca fiind o concentrare urbană formată dintr-un oraş de talie mijlocie sau mai mare şi zona limitrofă care gravitează spre acesta, incluzând alte oraşe mai mici, dar şi sate, care manifestă o mare dependenţă. Concret, şi Alba Iulia s-a extins teritorial şi şi-a sporit influenţa în jur, impunându-se în mod deosebit. Azi, mâine, Alba Iulia se va uni cu municipiul Sebeş, căci toate terenurile şi clădirile au devenit aproape tangibile unele cu altele de-a lungul celor 13 kilometri de şosea naţională.

Apropierea teritorială s-a făcut cam haotic şi nu atât în baza unui parteneriat, al unei asocieri care să asigure dezvoltarea coerentă şi durabilă, ca şi corelarea priorităţilor de dezvoltare şi eficientizarea investiţiilor publice, valorificarea resurselor naturale şi culturale etc. Este, practic, vorba de o strategie teritorială zonală, fie periurbană, fie metropolitană, respectiv aglomerare urbană. Precizăm că în cazul aglomerărilor urbane, potrivit Legii 215/1991, a administraţiei publice locale, autorităţile deliberative (consiliile locale) şi executive (primari şiviceprimari) de la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale componente îşi păstrează autonomia locală. Deci, o aglomerare urbană Alba Iulia – Sebeș ar putea salva cele două municipii de la o clasificare sub importanţa lor economică (Sebeşul) ca şi culturală, istorică şi ştiinţifică (Alba Iulia) şi ar avantaja ambele comunităţi. Aşa că trebuie trecut la treabă şi începute demersurile legale sub auspiciile generoase şi vântul bun din pupă al Centenarului Marii Uniri.

Dar Alba Iulia s-a extins teritorial prin noile sale cartiere de la Miceşti, Orizont în special, şi înspre satul Şard şi comuna Ighiu. La ora actuală, teritoriul municipiului Alba Iulia şi al comunei Ighiu este despărţit de un drum lat de 3 m! Deci, azi-mâine, cele două localităţi se vor uni, dacă nu suntem deja în faţa faptului împlinit. La ora actuală, comuna Ighiu are o populaţie de peste 7.000 de locuitori, un buget local de invidiat, de peste 120 de miliarde de lei vechi, bani proveniţi prin accesarea unor fonduri guvernamentale şi din resurse proprii, fără să fi apelat la fondurile de la Uniunea Europeană. La rândul ei, o altă comună mare, Vinţu de Jos, se află la circa 800 de metri de teritoriul municipiului Alba Iulia şi cu o populaţie de peste 5.000 de locuitori, şi deci poate fi o altă comună periurbană a aglomerării urbane Alba Iulia. Dacă luăm în considerare şi comunele Cricău (să nu uităm că de la Piatra Craivii se trag dacii ce au înfiinţat oraşul Apoulon, devenit Apulum, după cucerirea romană) şi Galda de Jos, care se află şi ea la câţiva metri ca extindere teritorială faţă de perimetrul Albei Iulia, avem o imagine mai completă a unei viitoare aglomerări urbane cu peste 100.000 de locuitori.

În concluzie, sunt bune şi frumoase, necesare şi oportune toate manifestările cuprinse în programele Centenarului ale autorităţilor locale, judeţene şi centrale, dar trebuie să avem mare grijă să nu ratăm ocazia celor 100 de ani istorici pentru a nu da municipiului Alba Iulia noi dimensiuni, astfel încât statutul său administrativ, poziţia sa istorică şi geografică, nivelul de dotare şi de echipare, inclusiv turistică, investiţiile în educaţie, sănătate şi din punct de vedere rezidenţial să capete noi valenţe care să apropie Alba Iulia de o reşedinţă zonală, regională, de primă mărime. Acesta este adevăratul omagiu pe care noi îl putem aduce oraşului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 şi jertfei înaintaşilor noştri. Să sperăm deci că autorităţile noastre vor vedea pădurea şi nu doar copacii vizavi de Centenarul marii izbânzi a neamului românesc!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI