Istoria trăită ca martor şi participant

Recent a avut loc în Sebeş, la „Leul de Aur”, lansarea cărţii d-lui Nicolae Bucur intitulată „Dezvăluiri din culisele trecutului”, apărută, ca toate cărţile pe care le-a publicat, la Editura „Unirea” Alba Iulia, 2011.
Apariţia şi organizarea s-au bucurat de generozitatea dlui Ion Istrate, patronul SC Alpin Lux Sebeş. Evenimentul a avut o participare numeroasă, fiind onorată şi de oficialităţi de marcă. Cartea a fost prezentată de prof. Gheorghe Dăncilă şi din partea editurii de Gheorghe Ciul. Volumul aduce în atenţie amănunte semnificative din marile evenimente din perioada „totalitarismului”.
lIstoria trăită ca martor şi participant
Istoria îşi are subteranele ei, bătăliile ei silenţioase, conspiraţiile ei ticăloase, neglijate premeditat, întâmplări mărunte care stau, toate, la temelia unor evenimente marcante. Există gesturi, relaţii, deziceri ale celor de pe scena ei şi loialităţi care pot rămâne îngropate în uitare, pentru că marile cronici nu le pomenesc, dacă nu ar fi şi mărturisirile târzii reţinute în paginile cărţilor de la periferia publicităţii, aceste scoici în care se mai aude vuietul mării, aceste confesiuni ce pot lumina aspecte ale unei perioade istorice, ce pot limpezi viziunea asupra mersului vremurilor, vor aduce la suprafaţă detalii semnificative, pot sugera anumite adevăruri din citirea printre rânduri pentru că şi subtextul are limbajul lui ascuns. Cei care se încumetă să scrie despre lumea în care au trăit, putem spune, fac un gest, cu calităţi literare sau nu, care trebuie apreciat, e contribuţia mică sau majoră la scrierea evenimentelor, la facilitarea înţelegerii celor petrecute, au doza lor de istorie locală care se integrează marilor desfăşurări de evenimente din istoria unei ţări, sunt istoria minoră, sunt fragmentele unui puzzle cu rol de cronică a vremii apuse. Perioada roşie din istoria naţională are încă cotloane necercetate şi grote unde nu s-a ajuns de cei care au speranţa de a găsi dovezi despre ce a fost cândva. Culisele trecutului au şi ele „secretele” lor ştiute de un număr restrâns de oameni, iar aducerea lor la lumină poate fi benefică pentru înţelegerea evenimentelor care s-au petrecut. Vremurile tulburi ale sosirii comunismului pe tancurile ruseşti şi sacrificarea Estului de către Occident, aduc cu ele convulsii, răsturnări, ridică la suprafaţă o faună discutabilă, dar şi firi cinstite, sincere în crezul lor.
Autorul acestei cărţi, dl. Bucur Nicolae, ca aparatnic, se include în sistemul condamnat azi şi a trăit în preajma unor personaje importante ale vieţii politice cum sunt Gh. Homoşteanu, ajuns ministru de Interne, llie Verdeţ, fost prim-ministru, Gheorghe Petrescu, fratele Elenei Ceauşescu, având astfel acces la unele „secrete” pe care le cuprinde în cartea sa. Însuşi destinul autorului e semnificativ pentru epoca de care discutăm. Abandonarea profesiunii de silvicutor şi intrarea în rândul activiştilor regimului comunist se datorează, recunoaşte aceasta, cumnatului său întors din război înrolat în „Divizia Tudor Vladimirescu”. Propria biografie se confundă cu istoria pe care a trăit-o şi a slujit-o. Decizia de a spune ceva, puţin, din ce a ştiut, e de apreciat. Aştept de mult timp cărţi cu mărturii ale oamenilor „din sistem” pentru a înţelege vremea aceea cu cele rele, cu cele bune, spuse direct sau deduse din subtext. „Revoluţia comunistă” a ridicat „eroi” noi şi de multe ori şi-a devorat propriii fii. E interesantă şi acea lume politică, participanţii, modul de a se promova sau a ajunge în dizgraţie. Felul cum funcţiona sistemul, recunoscut de un om din interiorul său, poate fi sursă de informaţie. Autorul e personaj (al propriilor mărturisiri), e martor şi e cel ce divulgă manevrele din culise, fără să le condamne pentru că autorul, şi aici, îşi păstrează neatinse convingerile socialiste. Am fi curioşi să aflăm şi viaţa intimă a celor „de sus” cu amorurile, chiolhanurile, divorţuri, aranjamente, felul „de a lucra” pe unul sau pe altul, antipatii, aranjamente pentru neamuri sau „oameni săraci”, ar fi şi mai multă literatură, şi mai mult profilul moral şi situaţii care ar impune „autocritica” aspră. Cartea d-lui Bucur Nicolae e un mozaic de fapte şi întâmplări şi ni le prezintă din postura lui de martor sau implicat şi consemnează cum a trecut istoria cu vâltorile ei peste un târg din Transilvania, peste oameni de etnii diferite care-l populau, dar şi destinul propriu croit de istoria trăită de autor. Marile evenimente din istoria ţării intră-n rezonanţă cu mica comunitate a târgului Sebeş şi cu biografia autorului ca om promovat în structurile politice. Reconstituim şi, retrăim, citind aceste „fărămituri” ale memoriei unui om, momente esenţiale din tragedia acestui neam începând cu preluarea puterii cu gir rusesc de către comunişti, recrutările celor care vor impune acestui popor un regim odios, condamnat şi de tristă amintire, cu colectivizarea care sugerează drama pământului trăită de ţăranul român, cu atrocităţile şi crimele totalitarismului, cu păienjenişul relaţiilor în lumea activiştilor în perioada „de succes” a regimului comunist, cu încercarea de înlocuire „legală” a lui N. Ceauşescu, şi până la revoluţia din 1989 şi chiar după. Cartea are adevărurile ei care se pot spune şi unele care nu pot fi spuse. Deşi unele lucruri par arhicunoscute legate de moartea lui Pătrăşcanu, de retragerea trupelor sovietice din România, de Congresul PCR care urma să-l debarce pe Ceauşescu, de epurările din aparatul de stat şi partid, de pregătirea loviturii de stat din decembrie 1989, N. Bucur adaugă mici amănunte semnificative ce încă nu se ştiau şi care pun într-o lumină mai clară cele petrecute. Parcurgând textul trebuie să fii cu ochii în patru şi atent la toate detaliile, să faci conexiuni, să nu neglijezi amănunte care sunt pline de semnificaţii, fiindcă ai senzaţia că se ştie mai mult decât poate spune, că prezintă adevărul doar pe jumătate, că ne serveşte „un fragment” pe care-l poţi folosi la reconstituirea întregului. Trebuie să ţii cont de coincidenţe, de relaţiile apropiate cu demnitari ai partidului sau oameni ai securităţii, de întâlnirile semnificative (vezi gen. Şerb), de alegerea sa în ipostaza de confesor de către oameni cu funcţii grele sau înalte. Prin acestea putem ajunge în subsolul marilor evenimente din timpul lui Ceauşescu şi după căderea sa, uneori te pot face să crezi că e din „cei cu patru ochi” şi „patru urechi” şi să îndreptăţească bănuielile lui Arcadie care întreba: „Ce grad ai?” Cartea e interesantă şi prin amănunte legate de „istoria locală”. Pe fondul tuturor evenimentelor evocate se conturează biografia unui om „masca” vremurilor sale, pe care-l respectăm şi-l apreciem pentru sinceritatea credinţei sale în idealurile socialiste, cu logica proprie, cu subiectivitatea care-l face „un erou al timpului său”, cu credinţa sa în destinul neamului, şi în echitatea socialistă. Opusul său se constituie într-un document despre vremuri şi despre oameni.
Gheorghe DĂNCILĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI