„În politica românească sunt prea multe persoane care insultă inteligenţa şi munca cinstită…!”

Interviu cu Nicolae DOBRA, candidat la Senatul României, în colegiul Sebeş-Blaj-Aiud-Ocna Mureş 

– Vi se impută de către adversarii dumneavoastră politici şi de către o parte a electoratului faptul că sunteţi un candidat prea vârstnic. Cum răspundeţi la aşa ceva?
– Păi, vârsta e un motiv de ruşine? Sunt de aceeaşi vârstă cu unul dintre contracandidaţii mei, domnul Pereş. Am anii pe care mi i-a lăsat Dumnezeu şi nu mi-am ales eu anul în care să mă nasc. Anii de viaţă nu pot fi „imputaţi” cuiva, ca şi cum i-ai imputa vreo ilegalitate. E ilegal în ţara asta să fii în vârstă? Poate că asta constituie o „ilegalitate” pentru cei care parcă i-au pedepsit pe români pentru faptul că sunt bătrâni şi i-au transformat pe bieţii pensionari într-o categorie socială similară cu cea a asistaţilor social, dacă nu cumva mai rău. Ei, cei mai sărmani dintre sărmani, plini de boli şi de suferinţe, tocmai pentru că sunt oameni care şi-au înţeles mereu datoria faţă de ţară şi sunt cei mai disciplinaţi electori (sau votanţi, cum le place unora să spună), tocmai ei au fost împinşi în pragul mizeriei, jupuiţi fără scrupule, ca să poată fi manevraţi, fără exagerare, ca popoarele analfabete din bidonvilurile Africii, cu făină, macaroane şi bulion, cu câte o pâine şi un litru de ulei… Nu vi se par dureroase cozile pe care bătrânii le fac la aceste ajutoare? Nu vi se pare că a ajuns cuţitul la os şi că aceşti oameni, care şi-au pus energia şi munca în slujba ţării de-a lungul anilor, ar avea dreptul la o bătrâneţe liniştită, lipsită de griji? Oare nu ar fi timpul să aibă şi ei ce pune pe masă, să aibă bani de medicamente…? Cei ce i-au batjocorit pe bieţii bătrâni vor plăti pentru asta, cred, chiar în această campanie din decembrie…
– Dar dumneavoastră nu aţi fă­cut parte din grupul acestora? Nu faceţi încă parte din clasa politică?
– Ba da, dar eu m-am delimitat de politica acelui grup la care faceţi referire, atunci când semnalele pe care le primeam de la pensionari, la biroul meu senatorial, au devenit prea multe şi prea dureroase. Şi fac într-adevăr parte din clasa politică, dar nu m-am îndepărtat niciodată de oamenii vârstnici şi de problemele lor, asta v-o pot confirma toţi cetăţenii de vârsta a treia din colegiul pe care l-am repezentat şi care m-au vizitat în timpul mandatului meu, cu diferite probleme, la biroul senatorial, sau pe care i-am întâlnit în deplasările mele în teritoriu. Şi, pe deasupra, sunt eu însumi pensionar, aşa că problemele celor vârstnici nu îmi sunt străine, iar în condiţiile acestea vârsta mea aşa-zis înaintată constituie un avantaj. Un avantaj în ceea ce priveşte modul în care îi voi reprezenta pe vârstnici în continuare, în Parlamentul României, dacă îmi vor acorda girul încrederii lor…
– Apropo de faptul că sunteţi pensionar: dumneavoastră nu aveţi, totuşi, de ce vă plânge, pentru că aveţi o pensie mare, nu este aşa?
– Da, am o pensie destul de bună, dar nu chiar atât de mare cum s-a vehiculat prin presă. Iar din pensia aceasta am ajutat mulţi oameni sărmani, bătrâni, bolnavi, fără să mă fălesc cu acest lucru. Aş putea să vă spun multe nume de persoane care au fost ajutate într-un fel sau altul de mine, din veniturile mele proprii, atunci când s-au aflat în deznădejde, dar nu aş prea vrea să fac acest lucru, pentru că binele şi ajutorul umanitar se fac în discreţie, nu pentru răsplată.
– Dar pe tineri, de la înălţimea vârstei şi experienţei dumneavoastră, credeţi că îi înţelegeţi?
– În mod sigur, doar şi eu am fost cândva aşa, ca ei. Şi nu am uitat anii aceia. Le înţeleg frustrările şi nemulţumirile legate de lipsa locurilor de muncă, iar în acest context vreau să afirm că împreună cu colegul meu mai tânăr, Ovidiu Jidveian, vom putea să facem tot ceea ce trebuie făcut pentru toate categoriile de vârstă din colegiul în care noi candidăm, el ca deputat, iar eu ca senator. Îi înţeleg foarte bine pe tineri, tot prin prisma experienţei mele de viaţă. Şi eu, la rândul meu, când eram de vârsta lor, am avut frustrări similare, atunci când au încercat să mă depăşească, pe diferite planuri, oameni lipsiţi de calităţi. Din păcate lucrul acesta continuă să se petreacă, nu numai în viaţa politică, ci şi în viaţa socială, economică, în carieră… Sunt încă, din păcate, în politica românească, prea multe persoane care insultă inteligenţa şi munca cinstită, iar împotriva acestora şi de partea tinerilor cu adevărat valoroşi, voi lupta în următorul mandat!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI