In memoriam, Olar – moțul de cremene

In memoriam, Olar – moțul de cremene. Motto: ”De voi, ca și de viață/ M-am despărțit nevrând/ Gândiți-vă la mine/ Măcar din când în când”

Avea ceva aparte. Ceva din ”personalismul energetic” al filosofului român Constantin Rădulescu Motru. Adică, așa cum energia stă la baza evoluției și transformărilor din natură, din univers, la fel și oamenii, persoanele cu conștiința înaltă a apartenenței unei anumite zone geografice, a unei comunități distincte, dar și cu vocație – prin muncă asiduă au un mare rol transformator al acesteia.

Da, ”moțul de cremene”, Corneliu Olar, căci despre el este vorba, de la a cărui trecere în eternitate, iată, se împlinește zilele acestea un an, cred că a fost un asemenea om, o astfel de ”personalitate energetică” a Apusenilor.

Consătenii săi din Horea, ca de altfel toți cei care l-au cunoscut sau au lucrat cu el, primari, parlamentari, chiar șefii PNL-ului Alba, Mircea Hava și Ion Dumitrel etc., au rămas profund impresionați de extraordinara sa capacitate și putere de muncă. Părea un om de fier, un om care nu obosea niciodată. În fiecare zi se trezea dis-de-dimineață și ajungea printre primii la muncă, fie că era vorba de munca la primărie, la vreun obiectiv local aflat în construcție, fie chiar în Parlamentul României. În cei peste 30 de ani de activitate, el nu a știut ce este acela concediu de odihnă…

Despre energia și puterea sa de muncă îți vorbesc și astăzi, dacă îi întrebi, mulți dintre moți. Și nu numai. ”Domnule, era un om extraordinar, cu o energie și puteri aproape supranaturale. Rar am întâlnit un asemenea om. Îl vedeai cum, într-o zi, pornea dimineața devreme de la primărie și parcurgea jumătate din satele comunei, oprindu-se din loc în loc și discutând cu meșterii sau muncitorii, uneori înhămându-se cu ei la treabă, ba la construcția bisericii din Trifești, ba la drumurile din Petreasă, Fericet sau din alte sate.

Apoi lua repede ceva de-ale gurii și pleca spre Alba Iulia, cale de peste 120 de kilometri, pentru a lua parte la vreo ședință. Culmea, uneori îl vedeam seara la televizor că ajunsese și la București, în Parlament, unde lua parte la lucrările acestuia, ca deputat al moților! Strașnic om!!! Și nu știu cum să vă mai spun, să nu exagerez, dar fără el, acum comuna pare pustie… Din ăștia n-au fost și poate nici n-o să mai fie pe-aici, prin Munții Apuseni, curând. Păcat că s-a stins așa repede din viață… Merita să mai trăiască mulți ani să se bucure, în liniște, de tot ceea ce a făcut”, mi-a mărturisit, cu năduf, recent, un moț din Horea.

Și după cum știm, a făcut din comuna Horea una dintre cele mai frumoase din Apuseni. Peste toate acestea, era tare mândru că era moț, demn urmaș al lui Horea și Iancu, și că a ajuns să reprezinte Țara Moților în Parlamentul României, unde, după puteri, a încercat să-i ajute pe moții săi. A fost un om simplu ”după vorbă, după port”. Stătea de vorbă pe îndelete cu orice om, cu orice moț, ascultându-i cu atenție păsurile, necazurile, sfătuindu-i și ajutându-i pe fiecare în parte. Și-a iubit locurile natale și pe moții săi ca pe ochii din cap.
În ultimii doi – trei ani s-a luptat însă cu o boală necruțătoare. Cu toate acestea a continuat să muncească până aproape în ultimele clipe ale vieții. ”Se făcuse însă târziu în sănătatea

lui”, cum metaforic s-a exprimat, cu regret, poetul albaiulian Ion Mărginean. Astfel, s-a stins din viață, în seara Zilei Îndrăgostiților, la 14 februarie 2022, pe un pat de spital din București, îndrăgostit de muncă și de moții săi. Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Fie ca moții și toți cei care l-au cunoscut să-i cinstească cum se cuvine memoria faptelor!

Tinu MATEȘ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI