Ieşirea din amnezie

    Mă văd silit să admit că niciodată nu mai începuseră românii atât de hotărâţi un an lăsat de la Cel de Sus. La câte împuşcături, înjunghieri, sinucideri, incendii şi accidente rutiere s-au petrecut în doar câteva zile de la Revelion încoace, mă tem că nu vom mai apuca următoarele sărbători de iarnă. Ne curăţăm pe-o aşa-zisă cale naturală, iar Boc poate să înceapă să mărească salariile şi pensiile, că realmente nu va mai avea pentru cine. Oare ce ne mai lipsea? O instabilitate politică şi răzmeriţă în ţară…
Proiectul noii legi privind sănătatea din România a iscat, după lungi dispute televizate, proteste de stradă. Încă din prima zi de proteste, proiectul de lege incriminat a fost retras. După patru zile consecutive de lupte stradale, noua lege a sănătăţii şi demisia lui Raed Arafat au fost trecute în planul secund. Brusc, românii şi-au amintit, parcă treziţi după o lungă amnezie, de traiul de zi cu zi. Au constatat că alimentele au fost scumpite, că preţul benzinei şi al motorinei creşte cu fiecare zi, precum Făt Frumos din poveste, că se aşteaptă la o mărire a costurilor la energia electrică şi la gazele naturale, câte şi mai câte…
Deşi, iniţial românii au dat năvală în pieţe pentru a-l susţine pe Raed Arafat, la scurt timp, protestatarii s-au îndreptat cu scandări şi lozinci împotriva preşedintelui Traian Băsescu şi a uneltelor sale din Guvernul Boc. Oamenii au ajuns la capătul  răbdării, iar problema privatizării sistemului sanitar a fost doar picătura care a umplut paharul nemulţumirilor.  Un sondaj publicat recent, ne indică faptul că aproape nouă milioane de cetăţeni trăiesc la limita sărăciei. Oare se mai gândeşte cineva la ei? La semenii noştri care abia au ce pune pe masă şi trăiesc numai sub protecţia lui Doamne-Doamne, cu grija zilei de mâine ca o sabie a lui Damocles deasupra capului? Cei aflaţi în fruntea ţării, huliţi în aceste zile de glasul tot mai anemic de sărăcie, stând neclintiţi  în zăpadă şi ger, sigur nu le pasă de aceşti năpăstuiţi. Poate că, vor fi şi ei importanţi la un moment dat, când se apropie alegerile şi-i vor umple de pomeni electorale. Până atunci, însă, nu le rămâne decât să lupte pentru supravieţuire. Şi nu cumva să dea colţul, că nu mai iese la calcul numărătoarea voturilor. După alegeri? Potopul… Că oricum se distruge totul în România. Tot ce e important şi funcţioneză bine. Nu se lichidează corupţia la nivel înalt, nu se pune capăt traficului de influenţă din politică, nu se luptă pentru demascarea şpăgarilor etc, etc.  În schimb sunt distruse sistemul de urgenţă, poliţia de frontieră, ba chiar  şi inspectoratele de jandarmi şi cele de poliţie. Păi, să le privatizăm şi pe astea. Ţi-au călcat hoţii casa? Dacă nu ai asigurare în acest sens, să-ţi fie de bine. Cumpără-ţi pistol! Ai avut un accident rutier? Suni la 112 şi întâi te identifici cu numărul de asigurare abia apoi le spui ce-ai păţit. Dacă nu ţi-ai achitat poliţa, n-ai decât  să mori în stradă ori să te ajute vreun trecător milos, pentru că sistemul de urgenţă, care ar trebui să fie unul social, nu financiar, riscă să dispară cu desăvârşire.
Pentru cei mai mulţi dintre români, anestezia democraţiei mult visată înainte de 1989, a trecut. Manifestaţiile din aceste zile sunt dovada grăitoare a acestui lucru. Că unii se manifestă violent nu e bine, dar oamenii, se pare, nu mai au puterea să închidă ochii şi au trecut la haiducie. Am speranţa că, până la urmă, vor învăţa cu toţii să protesteze civilizat, chiar dacă motivele care i-au scos în stradă au devenit insuportabile. Nu de alta, dar să nu-i supere prea tare pe guvernanţi, ca să nu-şi asume răspunderea pe legea aceea prin care cei săraci să fie obligaţi să traverseze strada pe roşu…

Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI