Hidroconstrucţia – aniversare la 60 de ani

Alături de constructorii din cadrul companie Hidroconstrucţia SA de la nivel naţional, şi cei din judeţul nostru au toate motivele să sărbătorească frumoasa aniversare cu tot fastul şi mare bucurie. Domeniul în care aceştia şi-au desfăşurat predilect activitatea a fost cât se poate de benefic pentru judeţul nostru, pentru domeniile economic, social, turistic, edilitar, protecţia mediului şi nu în ultimul rând educativ. Nu voi argumenta fiecare din menţiunile făcute, dar sunt convins că nu va fi deloc greu să fie identificate de cei care cunosc realitatea din perimetrul judeţului Alba. La noi în judeţ, existenţa acestei firme s-a făcut simţită odată cu demararea lucrărilor de amenajare hidroenergetică a râului Sebeş, care se producea în anul 1972, prin crearea unui şantier subordonat Grupului de şantiere Lotru. La începutul anului 1974 a luat fiinţă Grupul de şantiere Sebeş. Aici, realitatea istorică ne obligă măcar la o precizare: acesta era momentul ce începea să pună în valoare dorinţele şi demersurile omului de mare valoare – ing. Dorin Pavel, cel care, chiar după anul 1923, a conceput primele proiecte pentru cataractele Dunării, a fost consilier la amenajarea Lotrului şi Sebeşului şi a proiectat cascada celor 6 hidrocentrale de pe râul Sebeş.
Iniţial lucrările au început în cadrul a 3 şantiere: Oaşa, Tău şi Şugag, executându-se lucrările aferente hidrocentralelor subterane Gâlceag şi Şugag, care au fost puse în funcţiune în anul 1980 şi respectiv 1984. Ulterior au început şi lucrările la aducţiunile secundare Cibin, Cugir şi Dobra. În anul 1978 au început lucrările în zona Sebeş – Aval, înfiinţându-se şantierele Săsciori şi Petreşti, care au executat hidrocentralele Săsciori şi Petreşti, puse în funcţiune în anul 1978 şi 1983, precum şi lucrările aferente: baraj Petreşti şi Obreji de Căpâlna, digurile, galeria de aducţiune principală, galeria de fugă Săsciori-Petreşti.
În perioada 1988-1992 Sucursala Sebeş a realizat centralele Cârnesti 2 şi Orlea, de pe amenajarea Raului Mare aval. În perioada de după 1984 a fost executată microcentrala Gura Râului de pa râul Cibin, de către şantierul Cibin din cadrul Grupului de şantiere Sebeş.
Tot Grupul de şantiere Sebeş a început în anul 1977 următoarele lucrări în munţii Apuseni : amenajarea hidrotehnică Mihoieşti; amenajări hidrotehnice legate de unitatea de exploatare a cuprului de la Roşia Poieni – acumulare, microcentrala şi staţie de pompare Gârde pe râul Arieş şi baraj de anrocamente la Valea Şesei, cu scopul creării iazului de decantare. Lucrările au fost executate prin şantierele ce au funcţionat succesiv la Mihoieşti şi Valea Şesei.

Perioada dificilă actuală nu ne-a prins nepregătiţi

– Domnule inginer Dorel Peciu Florianu, îndepliniţi misiunea de director al Sucursalei Sebeş a SC Hidroconstrucţia SA din anul 2005. Personal apreciez ca v-aţi asumat o colosală responsabilitate de a duce pe direcţia corectă, spre noi performanţe o navă ce deţinea deja o imensă comoară – construcţiile prezentate pe scurt în acest articol, experienţa extraordinară şi nu de puţine ori palpitantă, adesea riscantă sau senzaţională chiar a muncii de pe şantierele hidroenergetice pe care oamenii acestei sucursale au lucrat. Pentru ziarul „Unirea”, cel care la momentul potrivit a avut foarte multe relatări despre ceea ce se întâmpla pe şantierele unde munceau hidroconstructorii din Alba – vă adresez rugămintea să ne spuneţi care este starea de spirit actuală în această firmă?
– Rememorând paşii parcurşi de când am preluat eu conducerea sucursalei, nu pot să nu recunosc că a fost adesea destul de dificil. Noi nu suntem un constructor care îşi pune uneltele într-un portbagaj şi se mută la o nouă adresă. Am lucrat tot timpul cu destul de mulţi angajaţi – faţă de care ne asumăm responsabilităţi, atunci când preluăm în execuţie o lucrare beneficiarii au un standard ridicat de aşteptări, per ansamblu, avem o siglă în spate – aceea de Hidroconstrucţia, pe care suntem obligaţi să o onorăm. Eu sper că am reuşit acest lucru peste tot pe unde am construit, aspect confirmat în foarte mare măsură de beneficiarii noştri.
– Se ştie, în condiţiile actuale, statul nu a mai finanţat lucrări de anvergură în zonă. Sucursala nu a dat totuşi semne, cel puţin nu evidente, de sufocare. Care este situaţia economică a acesteia, cunoscut fiind că multe firme din domeniul construcţiilor au dispărut sau sunt în mare dificultate?
– Şi pentru firmele din construcţii această perioadă este destul de dificilă. Noi am încercat să nu stăm resemnaţi şi nici să nu ne plângem prea mult, ci să găsim soluţii. Singura alternativă a fost să ne extindem aria de operabilitate pentru a găsi de lucru. Înainte de toate ne-am pregătit să avem dotarea necesară pentru a face faţă unor noi tipuri de lucrări. O primă etapă în acest sens a fost mutarea secţiei STPI în zona oraşului Sebeş, punerea în funcţiune a unei fabrici de betoane şi a unui laborator de încercări în construcţii. Privind la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, am hotărât să cumpărăm o fabrică de asfalt şi am luat una marca Ammann, din Elveţia, cu o capacitate de 160 de tone pe oră, am cumpărat şi trusele necesare pentru turnat covor asfaltic – repartitopare, freze, rulouri, compactoare – cu care putem lucra în paralel la asfaltări drumuri judeţene sau naţionale şi autostrăzi, am construit şi dotat ireproşabil o fabrică de betoane Liebhherr, autobasculante Tatra, Mercedes, utilaje terasiere Komat`su şi Liebher, o secţie de turnat cămine şi tuburi din beton armat. Acestea au însemnat investiţii de peste 5 milioane de euro. Pot spune că dispunem de toată logistica necesară pentru a executa cele mai complexe lucrări specifice administraţiei publice locale sau centrale. Ca o consecinţă, în ultima perioadă de timp, am avut în execuţie lucrări de construcţii edilitare cum ar fi: lucrări de canalizare (de ex.la Blaj) şi aducţiune a apei potabile – la Aiud, staţii de epurare, asfaltări de drumuri, inclusiv un tronson din autostrada Bucureşti – Piteşti, dar şi şosele în municipii precum Deva sau Reşiţa, blocuri de locuinţe, etc. Aşadar, avem experienţă, oameni de o mare valoare profesională, dotări tehnice, precum şi nu mai puţin de 3 sisteme de calitate implementate, care pot însemna o garanţie în plus pentru ceea ce facem. În prezent avem o lucrare foarte importantă pentru noi, ca şi complexitate, dar şi pentru municipiul Sebeş şi zona în aval de acesta, ca utilitate. Este vorba despre Lacul redresor din Parcul Arini. Aici construim un baraj în spatele căruia se va acumula apa turbinată din cele 4 hidrocentrale din amonte, apa care va asigura oraşului Sebeş sursa de apă potabilă, o bază complexă de agrement, o microcentrală şi va atenua eroziunea albiei râului de la Sebeş până la vărsarea în râul Mureş.
– Revenind la aniversarea anilor de activitate la Hidroconstrucţia, aş dori să aduc în memoria tuturor, dar în mod special a celor care au colaborat într-un fel sau altul, cel puţin numele celor care au fost directorii Sucursalei. Aceştia au fost: ing. Gheorghe Sălăgeanu – în perioada 1974 – 1976; ing. Dorin Găbudean – 1976 – 1993; ing. Ene Dumitru – 1993 – 2005, cărora le-am succedat eu. Sper şi îmi doresc ca şi echipa cu care am colaborat sau lucrez din 2005 încoace să facă faţă cu bine provocărilor la care suntem expuşi atât de istoricul companiei, cât şi de perioada actuală şi viitoare.
Doresc să folosesc acest prilej oferit de ziarul Unirea să adresez mulţumiri administraţiilor locale şi judeţene care au fost alături de noi în această perioadă 1974-2010 şi să-mi exprim speranţa că vom colabora cel puţin la fel de bine şi pe viitor.
– Domnule director, vă mulţumesc pentru participarea la dialogul direct şi vă doresc mult succes!

Câteva detalii tehnice despre obiectivele hidroconstructorilor

Acumularea Oaşa
Principala lucrare a amenajării râului Sebeş o reprezintă acumularea Oaşa, realizată în spatele barajului din cheile cu acelaşi nume. Aceasta a început în anul 1972. Pentru ca debitul modul al râului în secţiunea barată este de numai 4,10 mc/s cules dintr-un bazin de 187 kmp, a fost necesar să se recurgă la bazinele vecine, dispunând de o suprafaţă de 210 kmp. Derivaţia secundară Ciban (5 km subteran + 770 m canal) aduce un debit suplimentar de 0,25 mc/s din captările Gropata (Ciban), Ruginosu, Caşii, Hurdubel şi Muntelul. Pe traseul aducţiunii principale debitul se suplimentează cu apele captării Prigoana – 0,7 mc/s aduşi printr-o conductă de 1,7 km şi puţ. Prin pompaj Cugirul Mic, Cugirul Mare şi Gâlceag (galerii de 9,8 km) – 2,45 mc/s, refulate în galeria forţată a CHE Gâlceag. Barajul este din anrocamente cu mască de beton armat, are o înălţime de 91 m şi permite o acumulare de 136 mil. mc. Debitul maxim de calcul a fost de 295 mc/s, iar cel de verificare de 420 mc/s. Aducţiunea principală, în lungime totală de 8456 m, este în galerie cu D=3,7 m. Printr-un puţ, primeşte pe traseu apele captării Prigoana.
Barajul Mihoieşti
Acumularea a fost începută în anul 1984 şi are un volum al acumulării de 6,25 milioane mc. Scopul amenajării este de a regla debitele de pe râul Arieş pe tot parcursul anului, astfel ca la staţia de pompare Gârde să se realizeze un debit aproximativ constant. Barajul s-a realizat din umplutură de balast, etanşat cu mască din folie PVC de 0,4 şi 0,5 mm. Etanşarea în profunzime s-a realizat cu un voal de injecţii executate de pe pintenul amonte al etanşării paramentului. Coronamentul este circulabil, fiind folosit ca drum de acces către localitatea Vidra. Odată cu realizarea barajului s-a construit şi Staţia de tratare şi distribuţia apei potabile pentru Câmpeni şi Abrud, cu un decantor şi o conductă metalică cu diametru de 600 mm de aducţiune. Amenajarea a fost pusă în funcţiune în anul 1987.
Acumularea Cugir, lucrare începută în anul 2004.
Pe râul Cugirul Mare s-a amenajat acumularea Cugir care captează în secţiune 1,8 mc/s din bazinul propriu de 105 km, la care se adaugă aducţiunea secundară de curgere liberă Cugirul Mic – Cugirul Mare, în lungime de 3,25 km, care transfera de pe o vale pe alta 0,4 m/s dintr-un bazin verant de 21 km. Volumul acumulării este de un milion mc. Altă aducţiune secundară cu curgere liberă de 6,54 km duce apele captate din acumularea Cugir la staţia de pompe Gâlceag de pe valea pârâului cu acelaşi nume. Barajul Cugir este un baraj arcuit din beton, înalt de 48 m şi cu o lungime la coronament de 120 m.
Centrala Gâlceag
Este realizată în caverna la capătul unei galerii de acces auto de 370 m şi este echipata cu 2 grupuri Francis cu ax vertical de 75 MW care turbinează 20 mc/s la o cădere de max. 465 m. Galeria de fuga (L=610 m, D=4 m în formă de potcoavă) debuşează în lacul Tău.
Prezentăm şi câteva cifre seci, în spatele cărora este pusă multă muncă a celor care au creat istoria Sucursalei Sebeş a Hidroconstrucţia SA: betoane turnate – peste 1,5 milioane mc; anrocamente în baraje – peste 2 milioane mc; galerii executate – peste 50 km; centrale subterane – 3 caverne, la care se adaugă peste 60 km. drumuri asfaltate, 4 staţii de epurare ape uzate, 2 construcţii ştranduri, canalizări şi alimentări cu apă a mai multor localităţi.

HIDROCONSTRUCŢIA – un nume ce a adus tradiţie şi modernitate

Astăzi este zi de aniversare pentru hidroconstructorii din judeţ, pentru oaspeţii lor veniţi din toată ţara şi deopotrivă pentru colaboratorii acestora. Prestigioasa firmă de construcţii de specialitate – HIDROCONSTRUCŢIA S.A. – împlineşte şase decenii de activitate neîntreruptă în domeniul construcţiilor hidroenergetice, iar conducerea Sucursalei Sebeş şi-a invitat pentru astăzi la aniversare salariaţii proprii, delegaţi din celelalte sucursale şi din conducerea Centralei, beneficiari ai lucrărilor executate, dar şi colaboratori împreună cu care în lungul parcurs al activităţii au muncit şi s-au bucurat de reuşitele profesionale, nu de puţine ori excepţionale.
HIDROCONSTRUCŢIA a fost înfiinţată ca unitate distinctă la 30 noiembrie 1950 prin Ordinul nr. 596 al Ministrului Energiei Electrice, ordin ce prevedea înfiinţarea primei antreprize de construcţii hidroenergetice din România, numită la acea vreme Întreprinderea de Constructii „Centrala Hidroelectrică V.I. Lenin – Bicaz”. Această entitate avea ca obiectiv construirea pe râul Bistriţa, în regiunea Bicaz, a unui baraj pentru crearea unui lac de acumulare cu o capacitate de cca. 1200 mil. ms. de apă şi construirea unei centrale hidroelectrice la Stejaru, cu o capacitate de 210 000 kw. Datele statistice arată că în cei 60 de ani de activitate, HIDROCONSTRUCŢIA a executat 166 de baraje cu înălţimi până la 168 m, precum şi 175 de hidrocentrale cu o putere totală instalată de 7.130 MW. Astfel, putem spune, fără rezerve, că HIDROCONSTRUCŢIA a contribuit din plin la dezvoltarea – şi mai ales la modernizarea României şi în timpul regimului comunist, dar şi în cei 20 de ani de la Revoluţie. În anul 1995, firma s-a privatizat, devenind persoană juridică română, organizată ca societate pe actiuni cu capital privat. La ora actuală HIDROCONSTRUCŢIA SA este condusă de d-l director general ing. Emil Timofti, are 6 700 de angajaţi, o cifră de afaceri ridicată la 264,886 milioane euro si un profit în anul 2009 de 11 milioane de euro. SC HIDROCONSTRUCŢIA SA are 11 sucursale în toată ţara, cunoscute sub denumirile de: Ardeal; Argeş; Bistra; Jiu; Moldova; Olt Inferior; Olt Superior; Porţile de Fier; Râul Mare Retezat; Sebeş; Siriu. Bogata experienţă în executarea lucrărilor de mare complexitate, dar mai cu seamă activitatea performantă de management au făcut ca firma să facă faţă dificultăţilor apărute după anul 1989, perioadă în care nivelul investiţiilor în construcţii hidroenergetice, dar şi pe global, au scăzut drastic. Pentru a supravieţui s-a adaptat din mers pentru executarea lucrărilor de construcţii din toate domeniile. Dovadă sunt cele peste 600 de licitaţii câştigate, în urma cărora au executat lucrări în 435 localităţi din ţară. Judeţul Alba are astăzi toate motivele să adreseze mulţumiri hidroenergeticienilor pentru că există şi felicitări pentru ceea ce au făcut.
La mulţi ani, HIDROCONSTRUCŢIA!

Reportaj realizat de Constantin BUCEA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI