FOTO/ VIDEO/ ”Lecție de istorie” oferită de primarul Ioan Călin Andreș la ceremonia de prezentare a drapelului de luptă al uneia dintre legiunile lui Avram Iancu, de la Câmpeni: ”Avram Iancu – erou al neamului românesc și martir al tuturor moților din Apuseni”

În ultima zi a lunii martie, la Câmpeni s-a desfășurat o impresionantă manifestare patriotică prilejuită de sosirea și prezentarea steagului uneia dintre legiunile lui Avram Iancu din timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania, de către unul dintre proprietarii acestuia, omul de afaceri Adrian Thiess. Acest steag a fost achiziționat prin licitație la începutul lunii februarie împreună cu mai mulți prieteni, cu suma de 105000 euro, în scopul prezentării prin țară și în străinătate a acestui bun care se pare că ar fi aparținut luptătorilor lui Avram Iancu.

La evenimentul organizat de Primăria Câmpeni și Societatea Cultural – Patriotică ”Avram Iancu” din România, Ioan Călin Andreș a fost primarul orașului care a găzduit acest eveniment, primul dintr-o serie de prezentări care vor avea loc în perioada următoare în mai multe localități din Munții Apuseni.

În calitate de gazdă, primarul a oferit flori apreciatei interprete de muzică populară Veta Biriș, a anunțat că va iniția în Consiliul Local Câmpeni un proiect de hotărâre prin care să i se acorde lui Adrian Thiess titlul de ”cetățean de onoare al orașului”, i-a înmânat acestuia Monografia orașului Câmpeni și Cartea de Onoare a orașului pentru a scrie câteva cuvinte, un tulnic și o străicuță – simboluri ale moților, astfel de suveniruri oferind și altor oaspeți de seamă prezenți la eveniment. Totdată, a ținut celor prezenți, printre care existau foarte mulți elevi, o amănunțită ”lecție de istorie” despre faptele lui Avram Iancu din timpul Revoluției din anii 1848-1849 din Transilvania, prin discursul pe care îl prezentăm integral:

”Avram Iancu este eroul național al tuturor românilor. Oraşul Câmpeni este o localitate cu o mare rezonanţă emoţională în sufletul tuturor românilor, pentru frumuseţea unică a peisajului, dar mai ales pentru personalităţile care au marcat profund istoria neamului românesc: marii eroi Horea, Cloşca şi Crişan – conducătorii răscoalei pentru drepturi sociale şi naţionale de la 1874-1875 şi ,,Crăişorul Munţilor’’ –  Avram Iancu, care prin personalitatea sa excepţională a adus o contribuţie hotărâtoare evenimentelor din anii revoluţionari 1848-1849 în Transilvania, conducând nemijlocit alături de prefecţii săi lupta românilor din Munţii Apuseni pentru libertate socială și naţională. Avram Iancu este considerat cel mai mare erou național al românilor din Munții Apuseni, iar memoria lui este cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu de la 1848.

Avram Iancu – născut 1824, Vidra de Sus, decedat 10 septembrie 1872, Baia de Criş, Hunedoara – a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth. La Marea Adunare Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848, Iancu a participat în fruntea a 10.000 de moți, organizați și disciplinați militărește. El a sosit la Blaj în data de 15 mai și a luat parte la toate discuțiile, iar moții săi au asigurat paza și ordinea adunării, la care au participat zeci de mii de țărani români, precum și revoluționari moldoveni și munteni. De asemenea, Iancu a vorbit românilor, expunându-le și explicându-le revendicările națiunii române din Transilvania. La această adunare s-a decis trimiterea a două delegații românești, una la Viena, pentru a prezenta împăratului doleanțele românilor, iar alta la Cluj, pentru a le prezenta Dietei Transilvaniei. La sfârșitul lunii mai 1848, Iancu, alături de fruntașii români din Munții Apuseni, au ținut o consfătuire la Câmpeni, pentru a decide atitudinea de urmat în privința iobăgiei, care încă nu fusese ștearsă legal. Iancu a susținut îndeplinirea sarcinilor iobăgești până la clarificarea legală a situației și doar dacă nu se va rezolva legal, să încerce să își obțină drepturile prin forță.

La sfârșitul lunii mai 1848 la Abrud s-a format garda națională maghiară, iar Iancu a fost amenințat de autoritățile locale și somat să lase românii să continue prestațiile iobăgești și în continuare. Ca urmare, la 9 iunie 1848, la târgul ținut la Câmpeni, Iancu le-a cerut moților să se înarmeze, dar să rămână liniștiți și să nu atace pe nimeni. La 21 septembrie 1848, Avram Iancu, în fruntea a 6.000 de moți înarmați, a participat la a treia Adunare Națională de la Blaj, care a ținut 8 zile. La adunare erau prezenți circa 60.000 de români din toată Transilvania. Comisarul maghiar Vay a încercat să îi determine pe țăranii români să plece acasă și să renunțe la revendicări, iar pe fruntașii români, printre care și Avram Iancu, să îi mituiască pentru a-i trimite pe țărani acasă. Atât Iancu, cât și ceilalți fruntași, l-au refuzat pe comisar. Românii au cerut la această adunare națională încetarea persecuțiilor împotriva lor, care luaseră amploare mai ales după ștergerea iobăgiei, ridicarea stării de asediu și reintroducerea ordinii prin intermediul legii, nu al forței. De asemenea, românii nu au recunoscut unirea Transilvaniei cu Ungaria, făcută, împotriva voinței lor declarate, de către guvernul maghiar de la Cluj, și au solicitat să se înființeze gărzi naționale românești, înarmate de către armata austriacă așa cum aceasta le-a înarmat pe cele maghiare, constituite deja de multă vreme. Avram Iancu s-a aflat printre semnatarii procesului-verbal al adunării, care în final a proclamat „constituțiunea împărătească austriacă”, deci opunerea și mai dură față de revoluția ungară și revenirea la situația dinainte de 25 aprilie 1848. La 30 septembrie Iancu a plecat de la Blaj înapoi în munți, însoțit de moții săi. La 19 octombrie 1848 Avram Iancu a înființat în Țara Moților Legiunea Auraria Gemina. El a fost numit de către Comitetul Român de Pacificațiune de la Sibiu în rangul de „prefect” (echivalent cu cel de general).

Singura legiune românească despre care se știe că a avut drapel a fost Legiunea Auraria Gemina. Acesta era în culorile naționale actuale, albastru-galben-roșu, dispuse orizontal, cu culoarea roșie în partea inferioară. La 8 noiembrie 1848, la ordinul General Commando austriac din Transilvania, Avram Iancu, cu 4.000 de combatanți din Legiunea Auraria Gemina, participă la operațiunile militare austriece pe direcția generală Teiuș-Cluj. La aceste operațiuni a participat armata austriacă și un total de cca 30.000 combatanți români. Legiunea Auraria Gemina s-a oprit lângă Turda, fără a intra în oraș, pentru că aici se oprise și armata austriacă. Orașul s-a predat fără luptă la 20 noiembrie, iar după câteva zile Avram Iancu s-a întors cu moți în munți.

La 29 noiembrie 1848 Avram Iancu avea gata de luptă alți 1.500 de moți, la solicitarea armatei austriece. Cu ei s-a deplasat pentru a lua parte la luptele prevăzute a se da cu armata ungară în defileul de la Ciucea. La 4 decembrie Avram Iancu a ajuns la Săcuieu, județul Cluj, iar în noaptea de 6 spre 7 decembrie i s-a cerut să atace prin surprindere liniile inamice. Din cauza incompetenței unui ofițer austriac, care i-a aruncat în luptă pe moți fără a cerceta corespunzător terenul, atacul a eșuat, iar la 10 decembrie Iancu a fost obligat să își retragă luptătorii. Ajuns la Câmpeni, a mobilizat alți luptători, circa 1.500, pe care i-a trimis spre Huedin pentru a coopera cu armata austriacă. De la Câmpeni, Iancu a plecat la Sibiu pentru a lămuri diferite chestiuni, militare și politice. O adunare a fruntașilor români, puși în dificultate de generalul austriac Puchner, comandantul militar al Transilvaniei, se va desfășura la Sibiu la 28 decembrie fără Avram Iancu, care a plecat înapoi în munți. Generalul austriac, văzând ofensiva secuilor (declanșată la 19 octombrie) oprită și Clujul cucerit de armata imperială, s-a depărtat de români, lăsându-i în voia sorții, ba chiar amenințându-i cu forța armată. În munți, lipsit de ajutorul în armament, muniție și hrană promis de armata austriacă, Avram Iancu organizează apărarea Țării Moților exclusiv prin mijloace proprii.

La 19 și 20 ianuarie 1849, Iancu a participat la o conferință la Zlatna, la care au participat toți prefecții români care au putut, precum și revoluționari români refugiați din Muntenia. Scopul era stabilirea planului de acțiune în noua situație, când după ofensiva din decembrie a generalului maghiar de origine poloneză Josif Bem, Transilvania era aproape integral cucerită de armata maghiară. Luptătorii români din Munții Apuseni abia aveau la dispoziție 800 de puști la un număr de câteva mii de combatanți, iar aprovizionarea cu hrană era problematică. La sfârșitul lunii martie 1849, combatanții români din Munții Apuseni erau complet înconjurați în munți de trupele ungare. La sfârșitul lunii aprilie 1849, deputatul maghiar de origine română Ioan Dragoș este trimis de Kossuth pentru a-i convinge pe români să depună armele, pentru că prin rezistența lor țineau blocate prea multe trupe maghiare, care erau necesare în alte părți ale Transilvaniei pentru a se opune trupelor austro-ruse, care pregăteau contraofensiva, din Moldova și Muntenia. Generalul ungur Janos Czecz apreciază în memoriile sale că între decembrie 1848 și iulie 1849, moții au ținut în șah aproximativ o treime din efectivele armatei maghiare din Transilvania (circa 10.000 soldați), a căror lipsă a fost puternic resimțită în luptele duse de maghiari împotriva rușilor și austriecilor.

La 14 iulie 1849 Kossuth l-a împuternicit pe revoluționarul muntean Nicolae Bălcescu să plece în Munții Apuseni pentru a-l convinge pe Avram Iancu să facă o înțelegere cu maghiarii și să treacă de partea lor, în contextul puternicei ofensive austro-ruse din Transilvania, care amenința armata maghiară cu dezintegrarea. Lui Iancu i se propunea de către Kossuth, în caz de împăcare, gradul de general în armata ungară și trecerea cu legiunea sa în Muntenia pentru a lupta acolo împotriva forțelor austro-ruse. Kossuth a semnat documentele necesare organizării unei legiuni românești care să lupte în cadrul armatei ungare la 15 iulie 1849. Bălcescu ajunge în munți cu oferta maghiară la sfârșitul lunii iulie 1849, iar discuțiile cu și între conducătorii românilor din munți au durat 4 sau 5 zile. Avram Iancu i-a răspuns în scris lui Kossuth la 3 august 1849, arătându-i că în condițiile date, cu armata maghiară înfrântă și armatele austro-ruse învingătoare și stăpâne în Transilvania, orice discuție nu își mai are rostul.

În timpul acestor discuții de pace, luptele cu armata ungară nu au încetat. Combatanții Legiunii Auraria Gemina, comandată de Avram Iancu, s-au ciocnit la 2 și 4 iulie de trupele maghiare conduse de Velics Karoly, care au încercat să atace munții din direcția Aiud, dar au fost înfrânte de luptătorii tribunilor Fodor și Șerban. La 22 iulie, aceste atacuri maghiare au fost repetate, dar s-au soldat din nou cu o înfrângere, venită tot din partea tribunului Fodor. La 29 iulie 1849, ministrul-președinte maghiar Szemere ține un discurs în care spune că unul din scopurile revoluției ungare este libera dezvoltare a naționalităților, adică exact motivul discordiei dintre maghiari și români în anii 1848-1849. Kossuth Lajos îl însărcinează pe revoluționarul pașoptist român Eftimie Murgu să meargă în munți la Avram Iancu și să îi comunice acest fapt, pentru a-l atrage în ultimul moment de partea revoluției maghiare. Eftimie Murgu însă nu va putea răzbate în munți, fiind oprit la Ilia. Oricum, totul era prea târziu. Armatele austro-ruse erau în ofensivă în apropierea Munților Apuseni, armata maghiară în retragere. Iancu va acorda trupelor maghiare o asigurare că nu le va ataca în aceste momente, lăsându-le să se retragă nestingherite în orice direcție.

Câmpeniul a fost centrul revoluţiei româneşti de la 1848-1849 din Transilvania. Aici, „Crăişorul Munţilor” a creat o adevărată „republică ţărănească”, condusă de acesta cu ajutorul prefecţilor săi. Avram Iancu şi-a aşezat la Câmpeni cartierul general al revoluţiei, fiind numit prefect general al legiunilor montane din Apuseni, de aici au fost conduse operaţiunile militare de apărare a moţilor. La Câmpeni au fost primiţi cu multă bucurie revoluţionarii din Ţara Românească, între care la loc de cinste a figurat Nicolae Bălcescu. În Câmpeni s-au ridicat şi au luptat alături de Avram Iancu, tribunii Mihai Andreica, Clemente Aiudeanu, Nicolae Corcheş şi Ion Şuluţiu. După înfrângerea revoluţiei şi până în apropierea morţii sale, Avram Iancu a fost primit la Câmpeni ca un erou a tuturor românilor din Transilvania.

În încheiere, cu mare onoare dau acum citire următoarelor cuvinte:

Testamentul lui Avram Iancu:

„Ultima mea voinţă!

Unicul dor al vieţii mele fiind ca să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusa, se prefac în nimic.

Nu schi câte dile mai pot ave, un fel de presimţire pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur; voiesc dară şi hotărât dispun ca, după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunei, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând, ca luptătorii cu arma legii vor pute scoate drepturile naţiunei mele Cîmpeni, 20 Decemvrie 1850.

Avram Iancu m. p. advocat si prefect emerit. ”

Vă mulțumesc tuturor celor prezenți pentru faptul că în pieptul vostru bate o inimă mare și tare, de român adevărat!”

Ovidiu CULDA

[nggallery id=1862]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI