FOTO | Povestea celei mai în vârstă femei din Alba: Tanti Noja Paladia și secretul longevității: 109 ani de cumpătare și viață trăită în simplitate

Povestea celei mai în vârstă femei din Alba: Tanti Noja Paladia și secretul longevității: 109 ani de cumpătare și viață trăită în simplitate

Pe 20 iulie 2024, în orășelul liniștit din inima județului Alba, Noja Paladia a sărbătorit 109 ani de viață. Am întâlnit-o într-o zi de toamnă târzie, în locuința ei de pe Râul Mic, din Cugir. Cu părul nins de anii care au trecut peste ea și privirea parcă pierdută în negura timpului, tanti Noja parcă contemplă asupra unei vieți doar de ea știută.

Cea mai în vârstă femeie din județ, Noja Paladia s-a născut în 1915, în zi de mare sărbătoare, de Sfântul Ilie, și a fost căsătorită 45 de ani. Soțul ei, Simion Noja, a trecut la cele veșnice în 1989, înainte de revoluție. Paladia a avut patru copii și mai are 7 nepoţi şi 6 strănepoţi: „Tata a fost un om liniștit și s-au înțeles foarte bine, de-aia au și trăit împreună atâta, până el a murit bolnav de inimă, la 81 de ani”, spune Didina, fiica doamnei Noja.

Citește și: FOTO | Tanti Noja din Cugir a împlinit frumoasa vârstă de 109 ani: Secretul longevităţii celui mai vârstnic locuitor din Alba

O viață retrasă, trăită în cumpătare

Noja Paladia a trăit o copilărie obișnuită în acele vremuri, muncind la câmp, având grijă de animale și ajutându-și familia în gospodărie. A fost casnică toată viața ei, s-a ocupat tot timpul de mâncare, grădină și a cusut la mașină. De asemenea, a fost o persoană care a citit foarte mult: „Tot ce aduceam eu de la bibliotecă citea. Dacă ziceam unde e Islanda, de exemplu, cum aveam globul pământesc, imediat căuta, «e acolo», zicea. Așa a fost ea, îi plăcea să se informeze, i-au plăcut foarte mult istoria și geografia”, mărturisește fiica ei. A citit și tot ce ținea de beletristica vremii, toate cărțile rusești, ”Anna Karenina”, ”Război și pace” și altele, dar și cărți românești sau ce găsea.

În tinerețe, Noja Paladia a stat 3 ani la Timișoara, unde avea 2 frați, unul inginer și o soră măritată acolo. „Au vrut să o țină și pe ea în orașul de pe Bega, să o angajeze la Poștă, avea 6 clase făcute, cum era pe atunci, dar nu a vrut”, povestește fiica femeii.

Tanti Noja a dus o viață retrasă, nu se prea ducea pe la prietene, mai mult veneau ele pe la ea: „Eram copii mulți, tata lucra, ea stătea acasă. Pe vremea aceea, femeile nu prea lucrau. Tata avea pământ la Geoagiu și mergea acolo și lucra pământul, mai mult ea”, își amintește fiica doamnei Paladia.

Tanti Noja a făcut și croitorie, dar pentru casă doar și pentru oamenii din satele de munte ale Cugirului: „Ea cosea, ei aduceau lapte, cartofi, făceau schimb. Asta a fost contribuția ei la casă”.
Mașina de cusut la care lucra femeia, cumpărată de soțul ei, mai există și acum în casa familiei, tanti Noja lucrând la ea până în urmă cu câțiva ani. În grădină a lucrat până aproape la 100 de ani, iar în ziua când a împlinit un secol de viață a făcut pentru ultima dată cozonaci.

Secretul longevității, un trai echilibrat

Secretul longevității doamnei Paladia este o viață cumpătată. Nu a fumat niciodată, nu a băut alcool și a mâncat mereu cu măsură. Dieta sa, simplă și naturală, s-a bazat întotdeauna pe alimente tradiționale, cultivate în propria grădină. A crescut cu mâncare gătită acasă, cu legume proaspete și lactate, fără să facă excese.

A avut multe probleme cu stomacul din cauza sarcinilor și a fost operată de 3 ori la Timișoara. Cugireanca a consumat toată viața doar lapte de la munte și carne de pui crescuți în ograda familiei, dar și alte produse locale: „Nu a mâncat niciodată pui de alimentară. Eu zic că ăsta e secretul, o viață cumpătată, echilibrată. În afară că a băut cafea, nu a avut niciun viciu. Toate mâncărurile erau de casă, din produse de la producătorii locali. Nu a mâncat niciodată prăjituri din comerț, nici nu le gustă. Nepoatele îi mai zic că ele le-au făcut și atunci le bagă în gură, dar imediat le spune că «asta nu e de casă, nu îmi place»”, povestește fiica doamnei Paladia.

I-au plăcut mult dulciurile, ciocolata cu lapte cel mai mult, dar acum nu mai mănâncă. Fiica ei îi pregătește acum doar compoturi de mere, pere, gutui, pe care le pasează ca la copiii mici. De aproape 2 ani, mănâncă doar pâine cu lapte, de trei ori pe zi: „Îi mai fac câteodată mămăligă cu iaurt, dar nu prea vrea. Rareori mănâncă piure, iar singura prăjitură pe care o mai mănâncă e tiramisu, când fac de sărbători”, mai spune doamna Didina.

Amintiri din vremuri de mult apuse

Fiica ei își amintește că după ce a intrat la liceu, a avut parte de o surpriză din partea mamei: „Atunci se intra greu la liceu și ce s-a gândit ea: aveam o poză făcută pe la prietene pe la bloc, atunci nici poze nu se prea făceau. Umblau pe stradă în acele vremuri vânzători ambulanți care, dacă le dădeai poze, îți făceau tablou. Mi-a făcut ea tablou, eram în uniformă, nu mi-a plăcut, dar a fost surpriza ei, a dat mulți bani pe ea”.

De sărbători, tanti Noja le făcea mereu cadouri copiilor săi. Le croșeta tot felul de articole vestimentare, după cum se purta pe vremea aceea: „Voiam să îmi fac fular cu căciulă, astea erau la modă. Ne ștrincănea ciorapi, veste, plovere. Croșeta mult și făcea și dantelă. De Crăciun, de Paști, ne cumpăra la toți haine noi. La băieți le lua treninguri, iar mie, cum eram singura fată, îmi făcea o rochie nouă. Îi aducea sora ei de la Timișoara materiale, atunci erau numai la metru. Și ea o cosea și o purtam cu șosete albe, cu sandale, cu teniși, cu ce găsea să cumpere la data aia, prea multe nu erau. Și cum eram singura fată, voia să mă îmbrace, să mă aranjeze”, își amintește doamna Didina.

Chiar ea a fost o femeie pedantă, își făcea singură haine, rochii și se îmbrăca frumos. Domnul și doamna Noja mergeau mult la film, chiar ei își cumpărau bilete pe vremea când încă era cinematograful ”7 noiembrie” la Cugir: „Mergeau și la spectacole, dar mai mult de muzică populară. Pe vremuri veneau multe spectacole în oraș, a fost și teatru, dar mai rar”, povestește singura fiică a doamnei Paladia, cea care o și îngrijește în prezent.

Cele două femei sunt ajutate acum de o vecină, doamna Noja nemaiputând să se deplaseze singură în ultima vreme. Fiica ei o mai ridică și își petrece puțin timp privind pe geamul cămăruței unde își trăiește bătrânețea, parcă cu gândul la vemurile ce s-au dus.

În Cugir, orașul ei natal, Noja Paladia este o adevărată legendă vie. An de an, este vizitată de familie, vecini, dar și de autoritățile care îi aduc flori și cadouri cu ocazia zilei de naștere. Pentru ei, Paladia este un exemplu de simplitate, cumpătare și înțelepciune, rezultatul unui trai echilibrat, o viață trăită cu măsură și respect pentru lucrurile simple.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI