FOTO | Mărturii din arhivele Securității: Cum arăta, în realitate, „raiul” comunist. „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită”

Mărturii din arhivele Securității: Cum arăta, în realitate, „raiul” comunist. „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită”

Un sondaj realizat acum un an de INSCOP Research, la comanda IICCMER, arăta că peste jumătate dintre români (55,8%) consideră că regimul comunist a fost, per ansamblu, un lucru bun pentru țară, iar aproape două treimi (66,2%) au o părere bună sau foarte bună despre Nicolae Ceaușescu. Aproape jumătate dintre respondenți (48,4%) credeau că se trăia mai bine înainte de 1989. În același timp, însă, marea majoritate recunoștea că exista mai puțină libertate în acea perioadă (80,9%), iar peste 65% considerau că exista mai puțină corupție și instituții mai eficiente.

Nostalgia crește puternic la persoanele peste 60 de ani (67%) și la cele cu studii primare (72%), dar surprinzător, aproape jumătate dintre tinerii de 18-29 de ani — care nu au trăit acea perioadă — au declarat o părere pozitivă despre regim. Fenomenul este alimentat, spun analiștii, de campanii agresive pe rețelele sociale care exploatează nostalgia colectivă.

În contrast cu această imagine idealizată, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) publică periodic documente desecretizate care arată cât de dificil era, de fapt, traiul cotidian înainte de decembrie 1989. Instituția amintește de faimoasa plasă PPC – „poate pică ceva” – pe care niciun cetățean responsabil nu o lăsa acasă, tocmai pentru că mărfurile nu erau niciodată garantate în magazine.

Ultimul deceniu al „epocii de aur” a însemnat, de fapt, raționalizare generalizată la alimente, energie, combustibil, o lipsă cronică pe care propaganda o îmbrăca în sintagme precum „alimentație științifică”. Un banc din epocă rezuma sarcastic realitatea: un client întreabă vânzătoarea de ce nu are pâine, iar aceasta răspunde calm: „Aici nu avem carne. Alături nu au pâine”.

O notă secretă a Securității din mai 1989, referitoare la aprovizionarea populației, ilustrează cu cifre exacte amploarea crizei. La lapte, producția atingea doar 38% din planul stabilit, iar produsele complementare – de la brânzeturi la smântână – lipseau aproape complet, inclusiv din aprovizionarea creșelor și grădinițelor.

La preparatele din carne, jumătate din materia primă provenea din tăieri de necesitate sau din carne cu valoare nutritivă redusă, iar lipsa condimentelor și a membranelor adecvate afecta atât calitatea, cât și aspectul produselor, motiv pentru care erau frecvent refuzate de cumpărători.

Uleiul și zahărul erau distribuite sub cotele contractate, unele orașe nefiind aprovizionate deloc într-o lună, iar rezervele urmau să se epuizeze rapid la nivel regional. Ouăle ajungeau în comerț în proporție de doar 30% din necesar, iar legumele proaspete, deși existau uneori în cantități suficiente, se depreciau în magazine din cauza distribuției defectuoase.

„Aș renunța dacă nu aș avea cei doi copii”

Dincolo de rapoartele statistice, ofițerii Securității urmăreau activ și reprimau nemulțumirile cetățenilor. CNSAS subliniază că orice critică la adresa realității, spusă la coadă, la locul de muncă sau într-o scrisoare privată, putea fi raportată drept „comentariu tendențios”, iar informatorii, prezenți peste tot, transmiteau mai departe fiecare frază nemulțumită.

Un raport al unui șef de Securitate, maiorul Emil Pop, din octombrie 1980, descrie starea de spirit a muncitorilor din construcții, indignați de scumpirea alimentelor și de faptul că un „meseriaș de categorie superioară” ajunsese să muncească o oră întreagă pentru contravaloarea a trei ardei. Documentul notează un episod concret: în septembrie 1980, la vestea că au ajuns gogoșari la aprozar, echipe întregi de zidari și dulgheri au abandonat șantierul Consiliului Popular Municipal timp de aproape șase ore pentru a sta la coadă – un comportament devenit, potrivit raportului, obișnuință.

Același ofițer a raportat și conținutul unei scrisori interceptate, în care o femeie din Dej își descria viața unei cunoștințe: „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită. Aș renunța la această luptă dacă nu aș avea cei doi copii căci săracii au avut nenorocul să se nască pentru așa zile grele. Aici nimic nu se găsește. Pentru toate trebuie să stau la coadă cu copii cu tot când la ouă, când la zahăr”.

Un alt raport, tot din octombrie 1980, se bazează pe informații culese de la surse racolate din rândul populației – vecini, colege de muncă, pensionari – plătiți să raporteze nemulțumirile celor din jur. O muncitoare de la un șantier se plângea că nu mai găsea zahăr sau cartofi în prăvălii, iar prețul țuicii se dublase. Un alt raport descrie haosul de la o măcelărie: rând format de la ora 7.00 dimineața, cu oameni care își aduseseră scaune, scandal după-amiaza când muncitorii veniți de la program au încercat să intre în față, iar seara, la ora 21.00, coada de la măcelăria din centrul orașului avea încă 200 de persoane.

Un bărbat, șef al forțelor de muncă din Turda, povestea că aștepta de la ora 16.00 și avea încă peste 100 de oameni în față, dar spera să apuce cele două kilograme de carne alocate fiecărei persoane, având o familie numeroasă de hrănit.

Alte voci înregistrate de informatori descriau nemulțumiri legate de scumpirea chiriilor, lipsa cartofilor sau temeri legate de mișcările sindicale libere din Polonia, un subiect sensibil în contextul în care regimul urmărea orice simpatie față de Solidaritatea. Un fost condamnat politic, aflat sub urmărire, ar fi spus că și-ar dori sindicate libere și în România.

Alții comentau, cu resemnare, contradicția dintre prețurile în creștere și rafturile goale: „măcelăriile și prăvăliile goale, dar chiriile se măresc. Cred că a sosit și la noi timpul să se deștepte și țăranul care vede că tot produsul care l-a realizat la C.A.P. se duce la stat, la bazele de recepție și lor nu le rămâne nimica de mâncare”. Documentele publicate de CNSAS, Mărturii din arhivele Securității

Cum arăta, în realitate, „raiul” comunist: „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită”

Un sondaj realizat acum un an de INSCOP Research, la comanda IICCMER, arăta că peste jumătate dintre români (55,8%) consideră că regimul comunist a fost, per ansamblu, un lucru bun pentru țară, iar aproape două treimi (66,2%) au o părere bună sau foarte bună despre Nicolae Ceaușescu. Aproape jumătate dintre respondenți (48,4%) credeau că se trăia mai bine înainte de 1989.

În același timp, însă, marea majoritate recunoștea că exista mai puțină libertate în acea perioadă (80,9%), iar peste 65% considerau că exista mai puțină corupție și instituții mai eficiente. Nostalgia crește puternic la persoanele peste 60 de ani (67%) și la cele cu studii primare (72%), dar surprinzător, aproape jumătate dintre tinerii de 18-29 de ani — care nu au trăit acea perioadă — au declarat o părere pozitivă despre regim. Fenomenul este alimentat, spun analiștii, de campanii agresive pe rețelele sociale care exploatează nostalgia colectivă.

În contrast cu această imagine idealizată, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) publică periodic documente desecretizate care arată cât de dificil era, de fapt, traiul cotidian înainte de decembrie 1989. Instituția amintește de faimoasa plasă PPC – „poate pică ceva” – pe care niciun cetățean responsabil nu o lăsa acasă, tocmai pentru că mărfurile nu erau niciodată garantate în magazine. Ultimul deceniu al „epocii de aur” a însemnat, de fapt, raționalizare generalizată la alimente, energie, combustibil, o lipsă cronică pe care propaganda o îmbrăca în sintagme precum „alimentație științifică”. Un banc din epocă rezuma sarcastic realitatea: un client întreabă vânzătoarea de ce nu are pâine, iar aceasta răspunde calm: „Aici nu avem carne. Alături nu au pâine”.

O notă secretă a Securității din mai 1989, referitoare la aprovizionarea populației, ilustrează cu cifre exacte amploarea crizei. La lapte, producția atingea doar 38% din planul stabilit, iar produsele complementare – de la brânzeturi la smântână – lipseau aproape complet, inclusiv din aprovizionarea creșelor și grădinițelor.

La preparatele din carne, jumătate din materia primă provenea din tăieri de necesitate sau din carne cu valoare nutritivă redusă, iar lipsa condimentelor și a membranelor adecvate afecta atât calitatea, cât și aspectul produselor, motiv pentru care erau frecvent refuzate de cumpărători. Uleiul și zahărul erau distribuite sub cotele contractate, unele orașe nefiind aprovizionate deloc într-o lună, iar rezervele urmau să se epuizeze rapid la nivel regional. Ouăle ajungeau în comerț în proporție de doar 30% din necesar, iar legumele proaspete, deși existau uneori în cantități suficiente, se depreciau în magazine din cauza distribuției defectuoase.

„Aș renunța dacă nu aș avea cei doi copii”

Dincolo de rapoartele statistice, ofițerii Securității urmăreau activ și reprimau nemulțumirile cetățenilor. CNSAS subliniază că orice critică la adresa realității, spusă la coadă, la locul de muncă sau într-o scrisoare privată, putea fi raportată drept „comentariu tendențios”, iar informatorii, prezenți peste tot, transmiteau mai departe fiecare frază nemulțumită.

Un raport al unui șef de Securitate, maiorul Emil Pop, din octombrie 1980, descrie starea de spirit a muncitorilor din construcții, indignați de scumpirea alimentelor și de faptul că un „meseriaș de categorie superioară” ajunsese să muncească o oră întreagă pentru contravaloarea a trei ardei.

Documentul notează un episod concret: în septembrie 1980, la vestea că au ajuns gogoșari la aprozar, echipe întregi de zidari și dulgheri au abandonat șantierul Consiliului Popular Municipal timp de aproape șase ore pentru a sta la coadă – un comportament devenit, potrivit raportului, obișnuință. Același ofițer a raportat și conținutul unei scrisori interceptate, în care o femeie din Dej își descria viața unei cunoștințe: „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită. Aș renunța la această luptă dacă nu aș avea cei doi copii căci săracii au avut nenorocul să se nască pentru așa zile grele. Aici nimic nu se găsește. Pentru toate trebuie să stau la coadă cu copii cu tot când la ouă, când la zahăr”.

Un alt raport, tot din octombrie 1980, se bazează pe informații culese de la surse racolate din rândul populației – vecini, colege de muncă, pensionari – plătiți să raporteze nemulțumirile celor din jur. O muncitoare de la un șantier se plângea că nu mai găsea zahăr sau cartofi în prăvălii, iar prețul țuicii se dublase.

Un alt raport descrie haosul de la o măcelărie: rând format de la ora 7.00 dimineața, cu oameni care își aduseseră scaune, scandal după-amiaza când muncitorii veniți de la program au încercat să intre în față, iar seara, la ora 21.00, coada de la măcelăria din centrul orașului avea încă 200 de persoane. Un bărbat, șef al forțelor de muncă din Turda, povestea că aștepta de la ora 16.00 și avea încă peste 100 de oameni în față, dar spera să apuce cele două kilograme de carne alocate fiecărei persoane, având o familie numeroasă de hrănit.

Alte voci înregistrate de informatori descriau nemulțumiri legate de scumpirea chiriilor, lipsa cartofilor sau temeri legate de mișcările sindicale libere din Polonia, un subiect sensibil în contextul în care regimul urmărea orice simpatie față de Solidaritatea. Un fost condamnat politic, aflat sub urmărire, ar fi spus că și-ar dori sindicate libere și în România. Alții comentau, cu resemnare, contradicția dintre prețurile în creștere și rafturile goale: „măcelăriile și prăvăliile goale, dar chiriile se măresc.

Cred că a sosit și la noi timpul să se deștepte și țăranul care vede că tot produsul care l-a realizat la C.A.P. se duce la stat, la bazele de recepție și lor nu le rămâne nimica de mâncare”. Documentele publicate de CNSAS, provenite din arhivele desecretizate ale fostei Securități, oferă astfel o imagine radical diferită de cea vehiculată azi de nostalgicii regimului: un sistem care își monitoriza propriii cetățeni pentru simplul fapt că spuneau, la o coadă la carne sau într-o scrisoare privată, adevărul despre lipsurile cotidiene.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News